Sărbătoarea reprezintă hotarul astronomic între toamnă și iarnă.

Nașterea Maicii Domnului se prăznuiește duminică, 8 septembrie. Este prima mare sărbătoare din noul an bisericesc, care a început la 1 septembrie. Sărbătoarea este celebrată, deopotrivă, de credincioșii ortodocși și catolici. Numită popular Sfânta Maria Mică sau Precista Mică, sărbătoarea a fost fixată de Biserică în ziua a opta a anului bisericesc, pentru că cifra opt simbolizează viața fără de sfârșit.

Originea sărbătorii se situează între Sinodul al III-lea ecumenic (Efes, 431) și Sinodul al IV-lea (Calderon, 451). Maicii Domnului i-au fost închinate nouă sărbători: Buna Vestire (25 martie), Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie), Adormirea Maicii Domnului (15 august), Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului (31 august), Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), Soborul Maicii Domnului (26 decembrie).

Sărbătoarea de duminică este închinată nașterii aceleia care a fost rodul rugăciunilor și lacrimilor părinților ei, Ioachim și Ana, al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut și dobândit prin rugăciune, un copil cu o chemare dumnezeiască pe umeri.

Nașterea Maicii Domnului este una dintre minunile lui Dumnezeu realizate pentru împlinirea planului său de mântuire a neamului omenesc. Sfânta Scriptură menționează că Ioachim și Ana au primit vestea nașterii Maicii Domnului de la îngerul Gavriil, care li s-a arătat în vis, spunându-le că rugăciune le-a fost ascultată, iar Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa.

În calendarul popular, sărbătoarea reprezintă încheierea anotimpului de vară și începutul toamnei. Intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub denumirea de ”zilele sacr