Pacienții din Vestul țării – și de fapt, din toată țara – sunt întâmpinați, în cel mai mare spital din Vestul țării, cu scuza că o investigație sau alta nu poate fi efectuată din cauză că aparatura necesară este stricată sau pur și simplu nu există. Reprezentanții Spitalului Clinic de Urgență Județean din Timișoara au însă “schelete în dulap”: aparate de ultimă generație, plătite cu bani grei, uitate în depozit. O situație pe care au învățat să o justifice prin diverse scuze cam toți managerii de spital din ultimii ani.

Cât s-a investit însă în asemenea “afaceri” de care nu au mai ajuns să beneficieze pacienții? Una dintre acestea a fost cumpărarea și apoi așa-zisa punere în funcțiune a angiografului. În martie 2012, managementul Spitalului Județean, condus la vremea respectivă de pedelistul Nodiți, a cumpărat, prin VFI Medica, un angiograf nou, cu 4,2 milioane de lei, vechiul angiograf fiind stricat ireparabil. Interesant este că VFI Medica îl avea ca director administrativ pe actualul vicepreședinte al CNAS, Ciprian Bogdan, care, peste câteva luni de la realizarea efectivă a achiziției, în august mai precis, devenea manager al județeanului. Din acel moment, nu s-a grăbit însă să obțină avizele pentru punerea în funcțiuni a angiografului. Numai amenajarea spațiului a durat șapte luni, iar angiograful a primit “verde” pentru funcționare abia la 1 august, 2013, iar în această lună personalul va fi instruit cum să-l folosească. Între timp, Ciprian Bogdan a fost avansat pe altă funcție, iar SCJUT este condus de Iulius Jugănaru. ”În toată această perioadă nu s-au făcut angiografii, în Timișoara, pentru că niciunde nu mai există un astfel de aparat. Angiograful realizează investigații pe aparatul circulator. E vorba în toată povestea asta de birocrația românească care împiedică sau întârzie activitatea în toate instituțiile nu numai în spitale”, a afirmat