- Oceanele sunt în continuare cele mai neexplorate şi mai tainice zone ale planetei. În abisurile lor zac scufundate mistere nedezlegate: corăbii naufragiate fără motiv , epave ce apar şi dispar din negura timpurilor, având la bord echipaje fantomatice. Chiar şi în zilele noastre, evenimente terifiante, de o coincidenţă stranie, fără putinţa de a fi explicate logic, continuă să ridice întrebări oamenilor de ştiinţă şi să neliniştească opinia publică -
Olandezul zburător
Anul 1641. Graniţa dintre Oceanul Indian şi Oceanul Atlantic. Capul Bunei Speranţe.
Valuri uriaşe loveau cu furie spumegândă corabia. Lemnul de stejar scrâşnea într-un vuiet dureros, vela s-a smuls, iar catargul stătea gata să se prăbuşească. Pe punte, la proră, în bătaia vântului năprasnic, cu mâinile încleştate pe timonă, vajnicul căpitan de cursă lungă încerca în zadar să pătrundă cu privirea dincolo de furtuna ce se dezlănţuise nemilos. Stropii de apă grei şi reci ca gheaţa îi biciuiau chipul aspru, ars de soare. Bătrânul "lup de mare" şi-a înălţat capul către cerul plumburiu şi a urlat în noapte, invocând Diavolul care îl ajutase până atunci în nenumărate rânduri. Corabia sa fusese deja condamnată de furtună, dar căpitanul, încrâncenat, înfrunta val după val, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. "Chiar de ar fi să colind mările pe vecie, tot voi ajunge în port! Nicio urgie nu mă va putea opri", striga. Secundul vasului, ce supraveghea pupa, izbucni: "Eşti nebun, ne vei ucide pe toţi! Te avertizez, întoarce acum sau vei muri!". "Revoltă? Pe nava mea?", tună căpitanul şi, scoţând pistolul de la centură, fără a clipi, îl împuşcă pe secund direct în piept. Marinarii încremeniră. Deodată, un fascicul de lumină tăie bezna, luminând puntea. Lângă căpitan apăru, de nicăieri, o siluetă stranie. "De acum, doar fierea amară îţi va sta pe masă în loc de vin şi f
