Înainte vreme
(să nu vă închipuiţi că pe timpul lui Pazvante Chiorul, ci doar acum zece – cinşpe ani, când exista presă “scrisă” şi ziaristica era luată (mult mai) în serios ca acum, când există (aproape) numai “on line”), deci, înainte vreme, adică atunci când existau redacţii adevărate, lucrurile se petreceau cam aşa:
Redactorul scria
un articol, acesta ajungea la redactorul-şef care, dacă avea obiecţii (de regulă, nu prea, fiindcă ziarul avea politica lui editorială, asumată şi respectată de către toţi membrii redacţiei, care, cei mai mulţi, ştiau meserie, unii, chiar şi carte!), le discuta cu autorul şi se ajungea la o soluţie comună, după care materialul ajungea la corectură, apoi la tehnoredactare şi, în fine, mai era citit o dată de către responsabilul de număr şi, în sfârşit, văzut de “capul-limpede”, redactorul care făcea de serviciu în tipografie şi dădea, în sfârşit, BT-ul, adică “bun de tipar”, pentru ca ziarul să poată fi, în fine, tipărit. Adică să vadă (nu mă pot abţine de la această sintagmă drăguţă) “lumina tiparului”.
Acum, înainte
de a vedea “lumina monitorului” pe internet, presa on-line se face altfel. Deci, oricum, dar nu aşa! Cu siguranţă, mult mai prost! În sensul că se scriu mult, mult mai multe tâmpenii, că lipsesc temele serioase, că interesul public nu mai contează, că au dispărut multe genuri jurnalistice (aţi mai citit reportaje?, mai ştiţi ce este aia anchetă jurnalistică?, mai vedeţi interviuri?), că nimeni nu mai este interesat de adevăr, de fond şi de formă. Adică, de profesionalism şi de responsabilitate faţă de actul comunicării prin presă. Deci, de respect faţă de meseria de ziarist şi faţă de cititor. Abureli!
Par egzamplu,
un şmecher de la www.actualitateaprahoveana.ro, care o dă anonimă, sub sigla “Written by Administrator”, ne abureşte fără să clipească: “O idee de la care se poate pleca
