Stimată redacţie,
Motivul pentru care vă scriu este, de fapt, un semnal de alarmă. Îmi pare rău că sunt eu cea care atrage atenţia asupra cruzimii inocenţilor, dar... Da, a copiilor care, inconştient, provoacă suferinţe enorme fiinţelor necuvântătoare. De la bieţii fluturi şi alte insecte ce sunt prinse şi chinuite până mor, până la sărmanii pui de păsări, pisoiaşi şi căţeluşi care devin adevărate "jucării vii" în mâinile copiilor şi, uneori, victime ale curiozităţii sau neglijenţei lor. Am văzut pisoi strangulaţi, în joacă, având legate de gât sfori sub formă de lesă, am văzut căţeluşi şi pisoiaşi abia născuţi îndepărtaţi din culcuşul lor şi morţi de inaniţie, am văzut (Oh, Doamne!) animale şi păsări lovite cu pietre, şi toate acestea, înfăptuite de copii nesupravegheaţi sau, pur şi simplu, neiniţiaţi în suferinţă. Copiilor trebuie să li se explice că provocarea suferinţei unei fiinţe lipsite de apărare nu este numai un păcat pedepsit de Dumnezeu, ci şi o faptă nedemnă de o fiinţă umană. De câte ori am putut, am intervenit pentru viaţa vietăţilor nevinovate, dar de multe ori a fost prea târziu. Şi ştiţi cine suferă cel mai mult? Mamele cărora li se iau puii. Mamele care, căutând îndelung şi minuţios un loc ferit unde să nască şi să-şi îngrijească puii, după ce abia i-au văzut, plecând să caute ceva de mâncare pentru a-şi întări forţele, se întorc şi-şi găsesc culcuşul răvăşit şi puii nicăieri.
La noi în cartier o căţeluşă a avut de curând pui. Nici n-au apucat micuţii să facă ochi bine, că au şi fost "înfiaţi" de copiii de la şcoala din cartier. Sărăcuţa de ea! Bântuia disperată aleile cartierului adulmecând fiecare colţ, fiecare ungher sau grădină... zadarnic! Era aşa de înnebunită de suferinţă încât, pentru un moment, am crezut că va muri de durere. Acum s-a mai liniştit, sărmana, dar tot mai are privirea tristă şi abă
