Ce ciudată e această specie în care miliarde de indivizi petrec ore în şir ascultând diverse succesiuni de sunete fără nicio logică, cărora ei le spun muzică. Aşa gândeau extratereştrii lucizi şi raţionali descrişi într-o nuvelă de Arthur C. Clarke şi, probabil, aveau dreptate în privinţa ciudăţeniei acestui fenomen*. „Noi, oamenii, suntem o specie muzicală la fel de mult pe cât suntem una lingvistică“, scrie neurologul american Oliver Sacks. „Toţi putem percepe tonurile, timbrul, armonia şi ritmurile. Integrăm toate aceste elemente şi construim muzică în minţile noastre folosind părţi diferite ale creierului. La această structură, în mare parte inconştientă, se adaugă adesea reacţii emoţionale profunde şi intense“. Deşi o folosim în special ca divertisment, muzica e importantă pentru specia umană. Pentru că ea îi influenţează consistent indivi Publicitate zii. Într-un studiu publicat în 1995, Gotfried Schlaug şi colab. au demonstrat că la muzicienii profesionişti corpul calos şi o parte a cortexului auditiv sunt mai mari decât la oamenii obişnuiţi. Efectul benefic al expunerii timpurii a cortexului plastic al copiilor la educaţia muzicală intensivă a fost demonstrat în mai multe studii (primul fiind publicat de Takako şi colab.). Oliver Sacks concluzionează fără echivoc: „Pentru marea majoritate a elevilor, muzica poate avea o importanţă educaţională la fel de mare precum cititul sau scrisul“. Dacă neuroştiinţele nu au reuşit să desluşească prea mult din mecanismul efectului produs de melodie asupra cortexului uman, asta nu înseamnă că muzica ar fi un moft. Muzica este folosită cu succes ca terapie în forme grave de amnezie, în afazie, în parkinsonism sau în demenţa Alzheimer. Atunci când suntem bolnavi, muzica ne face bine. Atunci când suntem sănătoşi, ne face şi mai bine. Festivalul George Enescu îi aduce la Bucureşti pe cei mai eficienţi „pract