Elevii şi profesorii din şcolile cu predare în limba română sunt ameninţaţi de administraţia regiunii transnistrene. Unii dintre aceştia trebuie să treacă zilnic prin puncte de control pentru a ajunge la şcoală. Mulţi ţărani din zona Dubăsari şi-au pierdut practic pământurile.
Ion Manole, director al organizaţiei Promo-Lex din Republica Moldova, unul dintre cei doi avocaţi care au reuşit să obţină condamnarea Rusiei la C.E.D.O. pentru încălcarea dreptului la educaţie românilor din Transnistria, explică într-un interviu amplu acordat Epoch Times că în ciuda deciziei C.E.D.O., „Rusia trage de timp cu executarea ei”.
În opinia sa, nici autorităţile de la Chişinău timp de peste 20 de ani n-au făcut suficiente eforturi pentru a proteja cetăţenii din zonă. Dimpotrivă, au existat şi cazuri în care organele de drept constituţionale au colaborat cu structurile ilegale. Manole consideră că singura abordare de succes a problemei locuitorilor din Transnistria este cea juridică, adică aceea de tratare a problemelor prin aplicarea normelor legale. Abordarea strict politică a problemelor din acest teritoriu s-a dovedit a fi ineficientă până în prezent.
Ce probleme întâmpină etnicii români în Transnistria în prezent din punctul de vedere al limbii române? A mai slăbit ceva din teroare şi discriminare odată cu schimbarea regimului de la Tiraspol?
Nu s-a schimbat absolut nimic. În momentul de faţă situaţia şcolilor este la fel de dificilă chiar dacă există deja o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.). Rusia, care a învins în mini-războiul din 1992, a avut apoi nevoie de timp pentru a schimba situaţia, pentru că în 1992 foarte mulţi locuitori au încercat să reziste presiunilor şi au pledat pentru o Moldova unică. Federaţia Rusă era conştientă că pe căi democratice nu va putea prelua controlul şi a acţionat prin metodele pe care le s
