Vă las să completaţi dumneavoastră titlul adăugându-i şi versul al doilea, numai atenţie la rimă! Oricum, nu există subiect mai important decât acest joc cu Ungaria, care ne poate duce pe locul 2, calificant pentru baraj pe care s-ar cuveni să-l consolidăm peste numai 4 zile, când Turcia s-ar afla în faţa unei echipe pe val, căreia va fi foarte greu să-i facă faţă, dacă scenariul cu Ungaria se fa finaliza aşa cum ne dorim toţi. Bun, dar cum batem Ungaria? Şi mai ales, cu cine? Revin acum la o chestie veche cam cât prezenţa lui Piţurcă la Naţională: dacă vă amintiţi, domnul acesta, îmbrăcat în „treling” ca zarzavagiii, n-a ratat nici un prilej de a ne spune, a ne reaminti şi a ne răs-aminti că la Naţională nu sunt convocaţi decât acei jucători care, pe lângă valoarea în sine, mai au şi calitatea de titulari la echipele lor de club. E drept că neisprăvitul folosea principiul ăsta (corect în esenţă) nu neapărat pentru a explica de ce l-a convocat pe Ăla sau pe Ălalalt, ci mai ales spre a justifica neconvocarea unora, mai ales dintre cei pe care „masele largi populare” i-ar fi dorit în lot şi în echipă. Astfel, ne-am pricopsit de-a lungul anilor cu titulari de mare virtuozitate din liga a 2-a italienească (precum Codrea) sau de la echipe neomologate, din ţări unde fotbalul se numără printre hobby-uri, nu printre meserii, vezi cazul Florescu. Ei bine, exceptându-l pe eternul neconvocat, Mutu, mai ales pe motiv de ... Vica, ce constatăm privind formula posibilă, chiar probabilă, de start, prezentată ieri de „Gazeta sporturilor”? Păi, mai întâi că pe linia de fund există doi jucători care nu joacă de ceva vreme: Chiricheş, de vreo 3 săptămâni şi Goian, nu se mai ştie de când. Şi nici unde. Pe la mijloc, da, treaba e în regulă. În atac, te sperii: Gigel Bucur, în mare formă, e din nou adus să facă figuraţie, eventual pe bancă, dacă nu în tribună, Keseru şi Nicoliţă, în