„Viaţa mea e un roman“, auzi adesea spunându-se, „dacă aş avea timpul să-mi aştern amintirile pe hârtie“ cartea rezultată ar deveni una dintre cele mai vândute. E o mare confuzie aceea de a pune semnul egal între întâmplările unei vieţi reale, oricât de extraordinare, şi viaţa dintr-un roman – ficţiune literară cu o realitate adesea modificată după regulile acestui gen complex de proză – care să mai şi aspire la a deveni „bestseller book“. Aşadar, se poate zice, cel mult: „întâmplările vieţii mele seamănă cu cele dintr-un roman“. Gheorghe Sinescu, medic la Salvarea bucureşteană, care în această calitate a intervenit în peste 18.000 de cazuri, nu afirmă iniţial în „Cuvântul înainte“ la Sirena – Zilele şi nopţile unui medic al Salvării, scrierea sa de debut (Ed. Tradiţie, Bucureşti, 2013), că e vorba de un roman, ci de un volum. Se răzgândeşte însă imediat şi declară că „personajele sunt fictive, conturate cu răbdare şi migală, încât cu greu poate fi diferenţiată ficţiunea de realitate“. Iar două rânduri mai jos asigură cititorul că prin intermediul paginilor romanului, acesta este/sau va fi introdus „în descifrarea ineditului şi a atmosferei activităţii de salvare a unei vieţi omeneşti“. Această pendulare între „jurnalul“ de bord al unui urgentist şi paginile de construcţie imaginară (numeroase) bântuie totalitatea volumului de 194 de pagini, cărora autorul le lipeşte (neinspirat) o Addenda – versuri scrise în „clipele sale de răgaz“, începând cu „Prima poezie“ – 1979, de „La 10 ani“. Nu mă voi referi la cuprinsul acestei ultime părţi (Addenda), nici în treacăt măcar, competenţa fiindu-mi cu totul depăşită în materie de poezie. Materia epică e împărţită în cinci părţi. „Partea I“ ne pune în situaţia de a urmări acţiunea unei ambulanţe pe străzi desfundate de la periferia Capitalei. Doctorul Zarea George, un alter ego mai mult decât evident al autorului, se confrun