După ce aproape că au dispărut pălărierii, tinichigii, potcovarii, măturarii, a venit şi rândul dogarilor. Profesiunile respective dispar şi pentru că actualii meseriaşi nu mai au cui să transmită mai departe tainele meseriei.
Pe vremuri, fiecare localitate avea polobocarul său, acum însă gospodarii care au nevoie de butoaie tradiţionale trebuie să cutreiere ţara în lung şi în lat pentru a găsi un meşter iscusit. Puţinii dogari care au rămas nu mai sunt nevoiţi să meargă la piaţă ca să-şi vândă butoaiele. Oamenii singuri îi caută. Iar aşa cum în acest an avem producţie record de struguri, dogarii au mult de lucru.
Boris Bulat, meşter dogar din satul Domulgeni, raionul Floreşti, spune că lumea îl caută şi astăzi, chiar dacă nu mai face butoaie deja de 30 de ani. "M-am lăsat de meşterit butoaie pentru că m-am îmbolnăvit şi am îmbătrânit. Aş avea nevoie de doi flăcăi puternici să mă ajute", se vaietă moşul. Dragostea pentru lemn nu i-a trecut însă. Face sculpturi. Se aşează pe scăunel şi lucrează. "Cu butoaiele trebuia să car tone de lemn şi să-l despic toată ziua. Ştiam atât de bine să fac butoaie încât nici nu trebuia să măsor", se laudă meşterul. Nea Boris regretă că dispare meseria de dogar.
"Am învăţat zeci de tineri să facă butoaie, dar toţi au renunţat la meserie. Speram că măcar nepoţii mei să îndrăgească lemnul, dar nici pe ei nu-i interesează. Vin la mine, iar când îi întreb dacă urmăresc cum lucrez, îmi spun că da. Eu ştiu şi simt că nu le pasă, că au alte interese şi se uită pe pereţi", spune trist moşul. Despre cei care ţin vinul în recipiente de plastic, meşterul susţine că fac o mare greşeală. "Îl pui în butoi de platstic şi a doua zi miroase a cauciuc. La Crama de la Cricova vinul este ţinut în butoaie de plastic? Nu. Lemnul hrăneşte vinul. Cu cât stă mai mult, cu atât se face mai bun. Eu în vase din plastic nu aduc vinul nici din beci pân
