Banii clanurilor pot fi aduși acasă. Se estimează că, în cei 20 de ani, avuția publică a fost fraudată cu o sumă de aproximativ 80 de miliarde de euro. Nu toți acești bani mai există.
Dar ceea ce este depus în conturi în străinătate, în paradisurile fiscale de pe întreg mapamondul, reprezintă totuși atât de mult, încât dacă aceast uriaș tezaur ar fi repatriat, România nu ar mai avea sub nicio formă nevoie de vreo asistentă a Fondului Monetar Internațional ori a Băncii Mondiale. Iar investițiile, pentru o lungă perioadă de timp, ar fi garantate. Cine dispune de aceste zeci de miliarde de euro și cum ar putea fi ele accesate de statul român?
În principiu, proprietarii societăților offshore și posesorii de conturi fac parte din clientela diferitelor partide sau chiar din staff-urile acestora. Sunt persoane care, într-un fel sau altul, în mod direct sau indirect, au avut acces la ceea ce, generic, se numesc resure. Prin intermediul unor contracte cu statul. Fie contracte frauduloase de privatizări, fie de furnizare a unor materiale și servicii. Ca să nu mai vorbim de construcții. Sau de așa-zisul comerț cu energie. Alți îmbogățiți ai ultimelor două decenii, care își ascund averile în paradisuri fiscale, sunt capi ai politicii de la București sau chiar baroni locali care au încasat, sub formă de mită, sume uriașe. Pe care trebuiau, de-a lungul timpului, să le ascundă undeva.
Nu toți oamenii de afaceri, ci doar o mică parte dintre aceștia - mă refer la cei care s-au locat în paradisuri fiscale - sunt persoane certate cu legea. Mulți au făcut-o pur și simplu pentru a beneficia de impozite și taxe mai mici sau pentru a beneficia de mai multă discreție în ceea ce privește propriile operațiuni comerciale. Dar nu la aceștia mă refer eu, ci la trădători. La cei care au sifonat averea publică și care dețin afară sume de bani care însumează zeci de miliarde de
