Pe scurt:
- nume de-a lungul timpului: dorul de ţară, şocul obuzului, oboseala/stresul de luptă, Sindromul Golfului
- stresul posttraumatic este reacţia firească a corpului la o traumă foarte puternică: război, situaţie de pericol de moarte, viol, catastrofe naturale, accidente de circulaţie, expunerea la violenţă extremă, moartea cuiva apropiat
- NU este o afecţiune a mediului militar; se întâlneşte şi în mediul civil
- principalele simptome: tulburări ale somnului sau de alimentaţie, coşmaruri, flashback-uri/gânduri recurente, evitarea subiectului sau a stimulilor, stare de teamă, anxietate, probleme de concentrare, iritabilitate
- nedepistat, nediagnosticat, netratat: alcoolism, dependenţă de medicamente sau droguri, violenţă, izolare extremă, gânduri suicidale, cronicizarea afecţiunii
- reprimarea şi negarea emoţiilor, cauzele majore ale apariţiei TSPT
- afectează şi familiile; trauma secundară este la fel de serioasă
- suicidul este principala cauză a morţii persoanelor cu stres posttraumatic
În cifre:
- 70% dintre oameni au o experienţă traumatică de-a lungul vieţii lor (dr. Barbara Rothbaum, Emory University School of Medicine, Atlanta, SUA)
- 8% din populaţia mondială va dezvolta tulburarea de stres posttraumatic la un moment-dat
- Oficial, cel puţin 50% dintre oamenii expuşi la traumă în toată lumea încearcă să se sinucidă; 27% dintre ei vor încerca şi a doua oară; 15-20% se vor sinucide
- 1 din 4 supravieţuitori ai unui infarct dezvoltă TSPT, 1 din 9 vor suferi de TSPT cronic
- 50% din oamenii cu TSPT, civili şi militari, suferă şi de depresie
- În medie, la nivel mondial, 18 soldaţi sau veterani se sinucid zilnic
- În 2012, armata Statelor Unite a pierdut, pentru prima oară, mai mulţi ofiţeri activi din cauza sinuciderilor decât în misiunea din Afganistan:
