Nu de poziţii demobilizatoare avem nevoie acum, înaintea meciului decisiv cu Ungaria. Dar nici de efuziuni sentimental patriotarde. Putem câştiga, putem fi învinşi sau putem termina nedecis, dar la ce ne vor ajuta toate astea?
Meciurile de genul ăsta se câştigă singure. Sau le câştigăm prin simplul nostru fel de a fi. Treziţi din eterna lâncezeală sibarită, reintrăm brusc în timpul istoric: "Acum ori niciodată". Şi cert este că nu am pierdut niciodată atunci când am conştientizat preţul clipei. Nu vom pierde nici acum. Sunt convins. Vom fi iar o naţională sălbatică, aşa cum am fost - vă aduceţi aminte ce spuneau despre noi! - cu cehii, la Constanţa. Sau vom contraria - vă amintiţi şi ce bulversaţi erau olandezii după jocul de la Euro 2008 - atunci când vom considera că timpul nostru s-a dus.
Paradoxal pentru o naţie aflată veşnic sub vremi, timpul le rezolvă pe toate. Doar unul de-ai noştri a spus că doar mediocrii aşteaptă totul de la timp. Mediocritatea asta a noastră nu ne va lăsa nici să excelăm, dar nici să ne scufundăm ireversibil. Ne vom deştepta la timp, o spune şi imnul nostru, atât cât să îi reamintim lumii că suntem aici. Chiar şi fără idei, fără proiecte, fără logică, fără sens, dar cu Marica şi Torje adunaţi de prin parcuri.
Nu avem nevoie de niciun zid chinezesc pentru a bloca invazia "barbarilor". Marele vid românesc îi va îngenuchea şi pe unguri. Hai, România!
Nu de poziţii demobilizatoare avem nevoie acum, înaintea meciului decisiv cu Ungaria. Dar nici de efuziuni sentimental patriotarde. Putem câştiga, putem fi învinşi sau putem termina nedecis, dar la ce ne vor ajuta toate astea?
Meciurile de genul ăsta se câştigă singure. Sau le câştigăm prin simplul nostru fel de a fi. Treziţi din eterna lâncezeală sibarită, reintrăm brusc în timpul istoric: "Acum ori niciodată". Şi cert este că nu am pierdut niciodată atunci
