Umberto Sorani (dreapta) în atelierul său din Focşani Cotidianul nostru vă prezintă astăzi o serie întreagă de amintiri legate de Etorre şi Umberto Sorani, focşăneni de seamă în secolele XIX-XX, epocă în care italienii veneau să caute o viaţă mai bună în Romania u poveştile ne-au fost spuse personal de Lucia Sorani, fata lui Umberto, respectiv nepoata lui Etorre, care s-au retras la Florenţa pe timpul comunismului u bătranul Sorani s-a remarcat în domeniul muzicii, în vreme ce fiul său a cunoscut gloria în domeniul tehnicii şi a inventicii

Vitregiile care s-au abătut asupra Focşaniului de-a lungul ultimelor opt decenii au văduvit oraşul de identitatea sa, iar istoria i-a fost, în cel mai bun caz, uitată. Zeci de focşăneni au făcut renume urbei noastre activand cu succes în domenii dintre cele mai variate. Totuşi, rareori s-a întamplat ca o familie să dea personalităţi din tată în fiu. Unul dintre cele mai grăitoare exemple în acest sens este familia Sorani din care s-au ridicat Etorre şi fiul său, Umberto. Revenim cu un nou material despre această familie originară din Italia nu doar pentru că merită, ci şi pentru că vara aceasta am stat de vorbă personal cu Lucia Sorani, fata inventatorului Umberto din cea de-a doua căsătorie, aceasta povestindu-ne amintirile ei despre tată şi bunic, amintiri pe care dorim să le împărtăşim cu dumneavostră. Născut în 1851 în Florenţa, Etorre Sorani se apropie de universul muzicii, studiază şi absolvă Conservatorul din localitatea natală. În anii 1880, pe cand Romania era o ţară atractivă a Europei de Est pentru occidentali, ia drumul ţării noastre împreună cu un grup de prieteni cu aceleaşi studii de specialitate, printre aceştia numărandu-se Alfonso Castaldi şi Al Cirilo. Grupul de iubitori de muzică se desparte, fiecare dintre ei rămanand în cate un oraş din zona Moldovei/Munteniei, iar Etorre Sorani ajunge la Focşani unde şi