Nu doar o dată, la rubrica „Jurnalul unui medic cosmopolit“, am publicat reflecţii despre o situaţie dintr-un sistem medical, inclusiv din cel românesc, aşa cum am făcut şi în articolul „Odiseea cardurilor“ (apărut în „Viaţa medicală“ nr. 32, din 9 august 2013, acum online pe site-ul ziarului). În replică, a fost publicat articolul „Odiseea cardurilor: adevăr şi aparenţe“ („Viaţa medicală“ nr. 34, din 23 august 2013) semnat de dr. Rodica Tănăsescu, preşedinta în exerciţiu a Societăţii Naţionale de Medicina Familiei (SNMF), care reprezintă opinia celor „peste 7.000 de membri“ şi presupun că a fost conceput de biroul de presă al organizaţiei. Deoarece în articolul-replică se fac afirmaţii care nu corespund întru totul realităţii, formulez, pentru buna informare a cititorilor, un răspuns în nume personal. Menţionez că am fost, cu un timp în urmă, medic de familie în România şi preşedinta SNMF, o asociaţie profesională la dezvoltarea şi consolidarea căreia am contribuit şi căreia îi respect principiile. În primul rând, am constatat că articolul meu „Odiseea cardurilor“ nu a fost bine citit şi citat (am considerat citat textul pus între ghilimele). Iată câteva exemple: • nu am susţinut ca medicii de familie să distribuie carduri; ca să rămân în spiritul metaforei din articolul-replică, nu este nicio ruşine pentru un arhitect să facă mortarul, fie şi numai pentru a arăta celor din jur cum trebuie făcut – important este să nu crape şi să nu se surpe construcţia • nu am afirmat că „CNAS are dreptul să le ceară medicilor acest lucru“, ci am scris că „deşi prin lege CNAS ar avea dreptul să le ceară acest lucru“ • nu regăsesc în articolul meu fraza „ce se va întâmpla dacă vor fi forţaţi să distribuie cardurile după ce s-au opus vehement şi cum va evolua relaţia cu Casa“; am scris: „Şi ceea ce poate nu au luat în considerare societatea şi patronatul medicilor de f