Banii clanurilor pot fi adusi acasa. Se estimeaza ca, in cei douazeci de ani, avutia publica a fost fraudata cu o suma de aproximativ 80 de miliarde de euro. Nu toti acesti bani mai exista. Dar ceea ce este depus in conturi in strainatate, in paradisurile fiscale de pe intreg mapamondul, reprezinta totusi atat de mult, incat daca aceast urias tezaur ar fi repatriat, Romania nu ar mai avea sub nicio forma nevoie de vreo asistenta a Fondului Monetar International ori a Bancii Mondiale. Iar investitiile, pentru o lunga perioada de timp, ar fi garantate. Cine dispune de aceste zeci de miliarde de euro si cum ar putea fi ele accesate de statul roman?
In principiu, proprietarii societatilor offshore si posesorii de conturi fac parte din clientela diferitelor partide sau chiar din staff-urile acestora. Sunt persoane care, intr-un fel sau altul, in mod direct sau indirect, au avut acces la ceea ce, generic, se numesc resure. Prin intermediul unor contracte cu statul. Fie contracte frauduloase de privatizari, fie de furnizare a unor materiale si servicii. Ca sa nu mai vorbim de constructii. Sau de asa-zisul comert cu energie. Alti imbogatiti ai ultimelor doua decenii, care isi ascund averile in paradisuri fiscale, sunt capi ai politicii de la Bucuresti sau chiar baroni locali care au incasat, sub forma de mita, sume uriase. Pe care trebuiau, de-a lungul timpului, sa le ascunda undeva.
Nu toti oamenii de afaceri, ci doar o mica parte dintre acestia - ma refer la cei care s-au locat in paradisuri fiscale – sunt persoane certate cu legea. Multi au facut-o pur si simplu pentru a beneficia de impozite si taxe mai mici sau pentru a beneficia de mai multa discretie in ceea ce priveste propriile operatiuni comerciale. Dar nu la acestia ma refer eu, ci la tradatori. La cei care au sifonat averea publica si care detin afara sume de bani care insumeaza zeci de milia
