„În momentul în care îţi vezi colegul omorât, sfârtecat practic în două de o mină antipersonal şi ai curajul să te duci acolo şi să te apropii de el, de jumătatea de om care a mai rămas, să îi strângi de pe câmp resturile umane, înseamnă că nu ai experientat nici frică, nici neputinţă, nici oroare”. O descrie care îţi dă fiori, dar menită să ne convingă că psihologii militari nu iau de bun tot ce aud de la soldaţii care au trecut printr-o traumă, ci chiar ştiu că nu există simtomele necesare unui diagnostic de stres posttraumatic (TSPT). În acest caz, frica profundă. Maria-Magdalena Macarenco, psiholog militar încadrat la UM01783 Murfatlar, veteran şi psiholog clinician, spune, la fel ca restul Armatei, că oficial nu există diagnostic de stres posttraumatic în rândul militarilor noştri întorşi din Iraks sau Afganistan. Motivele, explică ea, sunt numeroase. Există, însă, o reticenţă din partea militarilor de a vorbi cu psihologul, la fel cum există şi stigmatul societăţii care nu ştie prea multe despre stresul posttraumatic. Este o greşeală să ţii în tine o traumă sau să crezi că eşti mai vinovat de simptomele de TSPT decât de o durere de cap. Psihologul a vorbit, într-un interviu acordatgândul, despre stres posttraumatic şi îngrijirea psihologică din Armata română.

Într-o lucrare prezentată în Austria, în 2009 la congresul „NATO Wounds of War II” şi semnată împreună cu şeful Laboratorului Psihologic al Statului Major General, col. Adrian Prisăcaru, M.M. Macarenco explica succesul Armatei în domeniul sănătăţii mintale astfel: „selecţie atentă înainte de misiune; intervenţie rapidă după un eveniment traumatic; fără medicamente; sprijin psihologic permanent pentru militari; evaluare psihologică timpurie şi intervenţie după detaşare”.

Psih. Maria-Magdalena Macarenco // FOTO: Gândul

Ne-am întâlnit cu Maria Macarenco în această primăvară. A fo