Plasturele care le acopera piraţilor un ochi nu avea nimic de a face cu lipsa ochiului, ci mai degrabă cu capacitatea de adaptare a vederii la tranziţia lumină-întuneric.

Jim Sheedy, medic specializat în ştiinţa vederii, director la Vision Performance Institute de la Oregon’s Pacific University, arată în studiile sale că, deşi ochiul uman are capacitatea de a se adapta rapid atunci când se trece de la întuneric la lumină, în situaţia inversă, trecerea de la lumină la întuneric, are nevoie de aproximativ 25 de minute pentru acomodare, perioadă necesară pentru “regenerarea pigmenţilor foto”.

Deoarece piraţii se deplasau des de pe punte în coca vasului, de la lumină puternică la beznă, Sheedy spune că cei mai “deştepţi” dintre ei purtau un plasture peste un ochi pentru a-l menţine “adaptat la întuneric”. Tot ce aveau de făcut atunci când coborau în cală era să mute plasturele de pe un ochi pe altul, ceea ce le conferea abilitatea de a se descurca instantaneu în întuneric (metodă foarte utilă atunci când atacau un vas pentru a-l jefui).

Deşi nu există surse istorice în acest sens, este evident că această metodă funcţionează. Celebrii Mythbusters au testat această ipoteză în 2007, iar concluzia lor a fost că este plauzibilă. Pe de altă parte, cel puţin un manual militar destinat piloţilor de aeronave mentionează faptul că “o supra expunere la lumină a unui singur ochi nu afectează acuitatea vizuală în întuneric a celuilalt, dacă a fost protejat”. Acest lucru poate fi făcut, în cel mai simplu mod, prin închiderea pleoapelor, lucru recomandat şi de FAA (Administraţia Federală a Aviaţiei): “Piloţii trebuie să închidă un ochi atunci când folosesc lumina, pentru a păstra un anumit procent de viziune nocturnă”.

Sursa: www.apropo.ro

Plasturele care le acopera piraţilor un ochi nu avea nimic de a face cu lipsa ochiului, ci mai degrabă cu capacitatea