Luni, 9 septembrie, începând cu ora 10.00, la Cercul Militar Naţional se va desfăşura masa rotundă cu tema: „100 de ani de la al Doilea Război Balcanic”.
Dezbaterea este organizată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din cadrul Departamentului pentru politica de apărare şi planificare, Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române şi Cercul Militar Naţional.
La un secol distanţă de acest conflict regional, care este considerat un preludiu al “Marelui Război” din anii 1914-1918, specialişti militari şi civili din ţară şi străinătate vor aborda o problematică largă, încercând să-i descifreze geneza, desfăşurarea şi consecinţele. Un loc important în cadrul dezbaterilor va fi consacrat rolului României în criza balcanică din anii 1912-1913.
Primul război balcanic a izbucnit pe fundalul unui Imperiu Otoman slăbit de presiunile reformatoare interne – Revoluţia Junilor turci – şi de mişcările pentru cucerirea independenţei, fie în cancelariile europene, cazul Bulgariei, fie pe câmpul de luptă ale celorlalte : Serbia, Grecia, Albania. Până la momentul obţinerii independenţei, toate statele balcanice au fost alături pentru cauză. După obţinerea neatârnării, au început disputele pentru împărţirea teritoriului fostului Imperiu Otoman – partea sa europeană, transmite RRA.
Bulgaria dorea refacerea teritorială a ţaratului lui Simeon, de dinaintea stăpânirii otomane, cu mult peste delimitările teritoriale din 1912. Încurajaţi după 1908 de Rusia, bulgarii cereau toată Dobrogea şi gurile Dunării.
Grecia încerca să fructifice proiectul politic “Mega Ellada” cu capitala la Constantinopol (Istambul) cu oraşele Izmir şi Antiohia, insula Cipru şi Trabzon, întreaga Macedonie, Tracia şi Epirul şi toată Marea Egee.Macedonia a mai fost reclamată şi de serbia şi Bulgaria, tot în întregime.
Serbia pretindea hegemo