Câteva scurte interviuri realizate cu cercetătorii francezi ai INSERM U623 – Paris şi profesorul Constantin Dumitrache de la Institutul Parhon au developat un fenomen complex: încercările, încă timide, ale unor colective medicale din România ce doresc să deschidă drumuri în cercetarea ştiinţifică devin vizibile. Dificultăţile de a aduce acest segment al activităţilor medicale măcar la nivelul perioadei interbelice sunt însă importante şi amplificate de dezinteresul guvernanţilor faţă de potenţialul cercetării româneşti. Cercetarea fundamentală e mai importantă pentru oamenii obişnuiţi decât pare la prima vedere

Preşedinte în exerciţiu al Societăţii Franceze de Endocrinologie, dr. Marc Lombes a absolvit Facultatea de Medicină, Universitatea Paris VI, în 1978, devenind în 2011 cercetător ştiinţific grad I, clasă excepţională. Începând din 2005, este director al unităţii de cercetare, INSERM U693, Semnalizare intracelulară modulată de receptorii steroidieni, Facultatea de Medicină Paris-Sud, iar din 2010, directorul Institutului Biomedical Federativ de Cercetare Bicêtre (IFR I2B). Temele sale predilecte de cercetare sunt semnalizarea intracelulară, fiziologia şi fiziopatologia receptorului pentru mineralcorticoizi, receptori nucleari, coregulatori moleculari. – Dr. Marc Lombes: Este foarte important pentru cercetarea medicală şi chiar pentru cercetările fundamentale ca laboratoarele să fie situate în interiorul spitalelor, pentru a fi mai aproape de clinicieni/de partea clinică a activităţii medicale, aproape şi de cei care asigură partea tehnică a cercetării şi de laboratoarele de genetică din spitale. Am revenit la Spitalul Bicêtre, în sânul Universităţii Paris-Sud, cu gândul de a crea un laborator format din trei părţi: clinica, biologia şi cercetarea fundamentală. – Câţi oameni lucrează în acest centru de activităţi clinice şi cercetare medi