Armonii estivale
- Plină de viaţă, dar scumpă la vedere, cu câte o apariţie ici-colo, în acorduri selecte de blues şi jazz. Silvia, ce mai faci?
- Aaaa, începem cu complicata întrebare... Stai să mă gândesc la ceva care chiar să răspundă sincer la ce mă întrebi. Cel mai potrivit cred că este să spun: mă bucur de viaţă din toate puterile. Mă bucur de vacanţă, de prieteni, de tot ce nu am timp de-a lungul anului. Sunt foarte veselă, mă încarc de energie pozitivă oriunde merg şi sunt foarte bine. Mi-am găsit liniştea interioară, linişte pe care mi-am dorit-o mereu şi pe care am dobândit-o mai ales datorită familiei, prietenilor şi faptului că sunt din ce în ce mai împăcată cu mine. Am început să iubesc natura şi să petrec mult, mult timp în mijlocul ei. Alerg, merg cu bicicleta, înot foarte mult vara şi am reluat un sport cu a cărui performanţă am cochetat în tinereţe: tenisul de câmp. Chiar lucrez cu un instructor şi îmi place foarte mult. Am slăbit patru kilograme şi sunt foarte mulţumită.
- Cum să înţeleg afirmaţia cu natura? Când joci tenis şi înoţi, nu tot spaţiu şi aer liber înseamnă?
- Ba da, dar acum văd natura cu alţi ochi. Înainte, când mergeam într-o pădure, stăteam pur şi simplu acolo, fără s-o trăiesc cu adevărat, nu o respiram, nu o lăsam să îmi intre în inimă. Acum am învăţat să mă unesc cu ea. Dovada supremă este că nu de mult am avut prima mea experienţă la cort. Vă vine să credeţi că, până la vârsta asta, eu nu am dormit niciodată într-un cort? Aveam impresia că nu îmi va plăcea, că sunt mult mai pretenţioasă, că am neapărat nevoie de condiţii minime - duş, toaletă, lucruri de genul acesta. Am stat patru zile la cort, în zona Valea Doftanei. Am înotat într-un lac de munte, am dormit la îngrămădeală, am jucat Remmy, am râs de ne-am prăpădit, ce mai, mi-a plăcut surprinzător de mult. Am
