Ziua nu prea-i vezi în haită. Sau, grăbit cum eşti, abia dacă le mai dai atenţie. Câte unul trece-n goană strada, doi-trei s-au aciuat la ghena de gunoi, altul smulge tacticos un colţ de pâine. Alţii îşi fac veacul pe la bloc, prin parcuri şi pe lângă şcoli. „Sunt mulţi, doamnă, trebuie să veniţi seara sau dimineaţa. Dar pe Faleză aţi fost?”, ne apostrofează în Orăşelul Copiilor o mămică, de teamă ca nu cumva să-i numărăm doar pe cei doi căţei cuminţi aflaţi în parc la acea oră.

Şi totuşi, parcă tot nu îţi vine să crezi că, adunaţi laolaltă, sunt mai mulţi câini decât toţi copiii de grădiniţă din întreg judeţul. Chit că sunt „doar” 16.000, cât zice Primăria, sau aproape 25.000, cât e cifra prezentată de Direcţia Sanitar-Veterinară, tot revine cel puţin un patruped la fiecare dintre cei aproximativ 14.000 de preşcolari. O situaţie cutremurătoare, dacă te gândeşti că un copilaş de patru ani din Capitală a fost sfâşiat cu totul de un câine fără stăpân, aşa cum e oricare altul din Galaţi.

Gălăţenii, vehemenţi sau miloşi

Obosiţi ori sătui până peste cap să se mai plângă de faptul că sunt pur şi simplu invadaţi de patrupedele fără stăpân, unii gălăţeni nici nu speră ca situaţia să fie rezolvată prea curând. „Acum ce să spunem? Că ne e teamă să sară aceşti câini la copii? Nu, spunem doar că sunt purtători de boli, dacă nu sunt vaccinaţi, şi că se înmulţesc peste măsură, dacă nu sunt sterilizaţi! Câinii şi pisicile dorm noaptea în groapa de nisip în care se joacă ziua copiii”, se dezlănţuie o mămică. O bunică al cărei copil merge la Şcoala nr. 41, o zonă în care se aducă des câini, mai ales când încep cursurile, este şi mai vehementă: „Să-i strângă şi să-i eutanasieze!”

„Eu cred că atacă numai dacă sunt flămânzi, eu nu-i hrănesc, cum fac alţii, dar asta cred”, este de părere o altă bunică.

Situaţia paradoxală

Ieri, ca în oricare altă zi,