Îți vine să țipi uitându-te la fotografia lui Ionuț, copilașul de patru ani sfâșiat de câini, la nevinovăția care i se citește pe chip și la gândul că astfel de cazuri se întâmplă frecvent și nimeni nu face nimic. Adăposturile înghit lunar sume importante de bani, ONG-urile înghit lunar sume uriașe de bani, iar autoritățile nu fac nimic! Ideea eutanasierii nu intră în discuție din diverse motive care țin fie de umanitate, fie de vreo teamă de a nu pierde voturile din campaniile electorale, dar nici alte măsuri nu se iau pentru a scăpa de câinii care nu te lasă să ieși din bloc, din școală sau să te plimbi în parc liniștit.
București, Iași, Galați, Constanța, Târgu Jiu ș.a.; situația este aceeași peste tot! Dar cine se face vinovat pentru această situație? Mulți sunt vinovați cu siguranță, dar cine va răspunde în fața legii și, mai ales, în fața lui Dumnezeu pentru ceea ce i s-a întâmplat lui Ionuț și altor câteva mii de Ionuți din întreaga țară care au trecut printr-o astfel de experiență?
În România nu știm să gestionăm și să rezolvăm o problemă, iar acest lucru ne costă în fiecare zi. E înfiorător că am ajuns să trăim într-o țară în care se întâmplă așa ceva, dar e bine că am ajuns să trăim într-o țară în care aflăm când se întâmplă astfel de tragedii, pentru că altfel oamenii ar muri și nimeni nu ar mișca un deget pentru a face ceva. Nici acum nu sunt convinsă că nu e vorba despre un foc de paie care o să ardă tare câteva zile, iar apoi o să se stingă la fel de repede cum s-a aprins, pentru că discuțiile referitoare la problema câinilor de pe străzi nu sunt de azi, de ieri; sunt discuții vechi, care au fost purtate ori de câte ori s-a dorit un vot în plus la alegeri, iar apoi au fost uitate și câinii și-au văzut de ale lor pe străzile orașelor din toată țara.
Nu pot să spun că sunt de acord cu eutanasierea câinilor maidanezi, pentru că mi se
