Cel mai recent film al lui Brian De Palma, „Pasiune“, este, de la cap la coadă, un exerciţiu de stil, realizat în cea mai pură manieră hitchcockiană.

Este de bonton să înjuri thrillerele regizate de Brian De Palma în ultimii ani şi să spui că vâna maestrului („Carrie“, „Blow Out“, „Scarface“, „Incoruptibilii“ şi multe altele) este secătuită. Ar trebui să fie însă clar că Brian De Palma realizează filmele pe care Alfred Hichcock le-ar fi făcut, dacă ar mai fost în viaţă. Da, un Hitchcock obosit şi secătuit, dar la care încă se mai simte „gheara leului“.

Influenţă tiranică

Mai rar vreun cineast atât de influenţat de maestrul britanic al suspansului pe cât este acest regizor american, nume important al aşa-zisului Nou Hollywood de la începutul anilor ’70, alături de Spielberg, Scorsese, Coppola, Lucas, Bogdanovich, Friedkin, Cimino etc.

Într-adevăr, Hitchcock este unul dintre cei mai influenţi autori din istoria filmului, impus, din anii ’60, de cineaştii-critici ai Noului Val francez ca unul dintre marii creatori de limbaj ai celei de-a şaptea arte.

De Palma a dus însă fascinaţia faţă de modelul său atât de departe, încât de multe ori recreează pur şi simplu secvenţe hitchcockiene clasice în propriile thrillere şi filme de suspans. Un maestru al filmului de gen poate fi socotit şi cineastul american, acum în vârstă de 73 de ani. Nu alta este situaţia – în ce priveşte apelul la Hitchcock – în acest recent „Passion“, un pur exerciţiu de stil, ca şi mai vechiul „Femme Fatale“ (2002), la fel de prost primit şi acela.

Blonda versus bruneta

Este cunoscută fascinaţia lui Hitchcock pentru sexualitatea feminină şi mai ales pentru încarnările blonde ale acesteia (Grace Kelly, Tippi Hedren etc.). Era firesc ca şi discipolul său, Brian De Palma, s-o împărtăşească, iar filme precum „Carrie“, „Dressed to Kill“, „Body Double“, „Femme Fatale“,