E în afara stagiunii „normale“ (între 8 şi 13 septembrie), e făcut sub umbrela Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, dar jumătate e teatru, e plină ţara de bugete de „promovare culturală“, dar noi lucrăm cu, practic, zero bani. Doamnelor şi domnilor, pe principiul enunţat de Radu Afrim, „adapt or die“, facem săptămîna viitoare, la Bucureşti, un showcase de spectacole româneşti experimentale/pe texte noi/ de dans (uneori conceptual, alteori mai puţin…). Care nu e tocmai festival, n-are buget, n-are afiş; artiştii vor fi plătiţi din încasări, ca la reprezentaţiile „normale“, iar Vlaicu Golcea (chiar el…) va pune mîna şi sufletul la reluarea Cvartetului pentru o lavalieră(instalaţia de dans şi sunet a Vavei Ștefănescu), din preaplinul generozităţii sale… Dar showcase-ul nostru e prima prezentare de acest fel, destinată promovării internaţionale: interdisciplinară, cu spectacole care nu fac agenda festivalurilor româneşti cu invitaţi străini, dar de care străinii sînt interesaţi. Căci da, aceste spectacole se joacă în acest interval de timp (şi) ca să fie văzute de nişte străini, să le „dăm la export“, să arătăm că e viaţă aici, e muncă, e talent, este entuziasm, n-am ajuns încă muzeu, mai facem şi altceva decît să-l ţinem pe Cehov la conservă (că ţine mult). Să nu mai întrebe unii şi alţii pe la Festivalul Naţional de Teatru şi pe la Festivalul de la Sibiu unde-sînt-spectacoleleindependente. Iaca aici. Cît putem. Numai din Bucureşti, că nu-s bani. Nu toate, că nu se poate. N-au intrat anii în sac (poate). Divers, dar nu haotic şi năucitor. Două spectacole sînt pariuri (dar la sigur), prezentate în repetiţii generale sau avanpremiere pentru prieteni. Sînt şi vizite la spaţii (WASP, Zona D, tranzit.ro) şi întîlniri cu artişti.

E obositor să fii Șeherezadă ambulantă: să povesteşti la nesfîrşit spectacole pe care oamenii ăştia în căutarea unei voci spec