Un senator, trei deputaţi şi un secretar de stat, ca politicieni de vârf pare mai degrabă un bilanţ dezamăgitor pentru un an de luptă împotriva corupţiei, decât o dovadă că preşedintele şi-a pus în minte să decimeze PNL.

În politica naţională, săptămâna trecută a fost, indiscutabil, “săptămâna Antonescu”. Numeroase evenimente l-au avut în prim plan pe liderul PNL, iar ieşirile publice ale acestuia au fost la fel de vehemente ca în perioada celei de-a doua suspendări a preşedintelui Traian Băsescu. Ca preşedinte al Senatului, Antonescu a părăsit intempestiv ceremonia de învestitură a noului ministru al transporturilor, Ramona Mănescu, chiar înaintea discursului ţinut de preşedinte. Colegul său de alianţă, Valeriu Zgonea, a răbdat până la capăt ceremonialul, deşi nici lui nu îi este simpatic preşedintele şi nici pe el nu-l dă diplomaţia afară din casă. Pentru Antonescu, dispreţul faţă de preşedinte a fost suficient pentru a justifica o încălcare grosolană a unei cutume respectate de toată lumea până la el, indiferent cine era preşedinte şi cine conducea Senatul.

La scurt timp, preşedintele PNL a comis aceeaşi greşeală făcută cândva de conducerea PSD, când făcuse zid în jurul fostului premier Adrian Năstase, luând pe faţă apărarea acuzaţilor de corupţie din partid. În plus, Antonescu a acuzat făţiş DNA că i-ar proteja pe oamenii lui Băsescu. Fără a da nume sau a prezenta vreun fapt clar, liderul liberal a continuat, acuzând la pachet Curtea Constituţională, Departamentul Naţional Anticorupţie, Agenţia Naţională de Integritate şi Consiliul Superior al Magistraturii că ar fi “tributare regimului Băsescu”. În ce fel, nu a mai spus-o, dar a cerut ferm ca aceste instituţii să fie independente. Antonescu a continuat cu cererea fermă ca instituţiile enumerate “să ne arate că nu acţionează pe alese şi în momente stabilite de alţii”. De principiul juridic fundamen