Tânărul George Enescu e deseori invitat la Peleş: la masă cu Carol I, cu Elisabeta şi anturajul. Printre aceste vedete se numără şi tânărul George Enescu, la începutul secolului al XX-lea o celebritate în lumea înaltă bucureşteană. Venind de la Paris în vacanţă, era musai să meargă la Peleş, să se manifeste în Salonul Reginei şi să ia masa cu tot alaiul. Ca şi Alecsandri, Enescu are repartizată o cameră, unde poate să clocească opere. Tânărul George Enescu e deseori invitat la Peleş: la masă cu Carol I, cu Elisabeta şi anturajul. Printre aceste vedete se numără şi tânărul George Enescu, la începutul secolului al XX-lea o celebritate în lumea înaltă bucureşteană. Venind de la Paris în vacanţă, era musai să meargă la Peleş, să se manifeste în Salonul Reginei şi să ia masa cu tot alaiul. Ca şi Alecsandri, Enescu are repartizată o cameră, unde poate să clocească opere. Elisabeta vedea în artist o cloşcă. Cloşca e pusă pe ouă în coteţ şi închisă acolo până când scoate pui. Am greşi afirmând că lui G. Enescu îi displăceau aceste vacanţe la Peleş. Dimpotrivă, murea după ele. Ca toţi artiştii români, se topea la gândul că e în graţiile înaltei Curţi. Aşa cum se va vedea şi din relaţia cu Maruca Cantacuzino, o aristocrată capătă în ochii săi de bărbat proporţii mitice. Pentru plebeu, damele din înalta societate n-au vagin obişnuit. Ca atare, oricât de urâtă ar fi, o aristocrată e de preferat celei mai frumoase muieri mic-burgheze. Continuarea pe historia.ro