Profesorul universitar Gheorghe Palade relatează cum a apărut Mitropolia Basarabiei şi care au fost doleanţele ierarhilor din provincia dintre Prut şi Nistru de după revoluţia rusă din februarie 1917. În ajunul vizitei Patriarhului de la Moscova, care vine să sărbătorească 200 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Chişinău şi Hotin, de fapt două secole de prezenţă a Bisericii Ortodoxe Ruse în Basarabia, „Adevărul“ vă povesteşte cum ruşii au intervenit brutal în treburile Bisericii Ortodoxe Române încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Într-un prim material, academicianul Andrei Eşanu afirmă că din 1821 până în 1917 scaunul mitropolitan va fi ocupat exclusiv de ierarhi de etnie rusă. Aceştia au depus permanent eforturi pentru substituirea cărţii, învăţământului şi serviciului divin în limba română cu cel în limba slavonă şi în limba rusă. Totodată, doctorul în Teologie Ortodoxă Romeo Cemîrtan susţine că Patriarhia românilor din Basarabia e la Bucureşti, nu la Moscova, acest lucru fiind stipulat în canoane, care condamnă extinderea şi menţinerea unei biserici naţionale asupra altei etnii.

Cum a apărut, în 1925, Mitropolia Basarabiei

Gheorghe Palade, doctor în istorie, conferenţiar universitar

Ca şi celelalte domenii ale vieţii sociale, evoluţia Bisericii Ortodoxe din Basarabia a fost marcată de valul mişcării naţionale ce a cuprins provincia dintre Prut şi Nistru după revoluţia rusă din februarie 1917. Deşi o mare parte a cârmuirii eparhiale de la Chişinău şi a clerului din parohii era în aşteptarea unei hotărâri a Patriarhiei de la Moscova, majoritatea preoţimii, prin reprezentanţii ei întruniţi în Congresul Extraordinar al Clerului şi Mirenilor din 19-25 aprilie 1917, a sprijinit revendicarea privind autonomia politico-administrativă a Basarabiei, naţionalizarea şcolii şi a bisericii, drepturile democratice, împroprietărirea ţăran