Este foarte limpede ca presedintele Barak Obama a scos sabia din teaca, pentru ca Siria sa intelaga, in sfarsit, cu cine are de-a face, dar a ramas neclar daca sabia are ca scop sa-i stopeze capacitatea regimului lui Assad de a fabrica arme chimice sau sa-l pedepseasca pentru cele pe care le-a fabricat deja.
In orice caz, o misiune de descurajare privind producerea acestor arme este mult mai jusitificata sub aspectul dreptului international decat una strict punitiva, comenteaza Project Syndicate.
Prevenire sau pedeapsa?
Prevenirea eventualelor viitoare atacuri are un vadit caracter umanitar, iar Carta Natiunilor Unite prevede asemenea posibilitati, ce e drept nu tocmai clar, dar le prevede.
In schimb, Carta este categorica impotriva uilizarii de forta armata, atunci cand ne referim la integritatea teritoriala sau la independenta politica. Insasi aceasta prevedere, specificata expres, lasa o portita deschisa pentru aspectul celalalt, umanitar.
Portita este cu atat mai mult deschisa, cu cat respectarea drepturilor omului, inclusiv dreptul la viata, este unul din principalele scopuri ale ONU, inscris chiar in primul articol al Cartei. Interventia militara din 1999 in Kosovo, adesea catalogata confuz ca "Ilegala, dar legitima", s-a bazat tocmai pe aceasta portita si a avut darul de a aduce liniste in zona, ceea ce constituie un succes.
Tragand invataminte din cel de Al Doilea Razboi Mondial, comunitatea internationala refuza categoric pedeapsa colectiva, chiar si pentru incalcari grave ale dreptului international, dar accepta sanctiunile economice.
Hotul sriga: "hotii!"
Pe de alta parte, efectul sanctiunilor economice palesc in cazul cand nu participa la ele intreaga comunitate internationala. Presa semnaleaza ca Rusia continua livrarea de mijloace militare Siriei, iar pozitia C