Mircea Dinescu (62 de ani) a înteles de ceva vreme că poezia poate fi descoperită peste tot, nu doar în cărţi. Acum, scriitorul aranjează versurile şi face rime cu ajutorul tigăilor şi a proţapului.
Preţ de-o săptămână, în fiecare an, începând din 2010, scriitorul şi publicistul Mircea Dinescu face timpul să curgă altfel decât în restul anului.
La Cetate Port, un loc din judeţul Dolj de pe malul Dunării, clipele s-au măsurat, între 26 şi 31 august, în vizionări de filme şi arome de mirodenii care-au mocnit la foc mic, cu prilejul Divanului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară. Iar experienţa de port cultural, scriitorul o întregeşte prin amintirea că „e un loc unde s-a pogorât odată Duhul Sfânt“. De aceea, înainte de toate, şi-a denumit ansamblul pe care l-a construit la Cetate „Înger Parc“, ca o replică la proiectatul „Dracula Park“. Iar locul a fost populat cu sculpturi cu îngeri.
L-am găsit pe Mircea Dinescu, în „Înger Parc“, alături de oaspeţii veniţi de prin Balcani, răfoind de zor paginile lecţiei de libertate, comedie şi pe cele ale „poezie de bucătărie“. Când nu găteşte, Mircea Dinescu e cinefil. Iar când nu se uită la filme, dă o fugă până la crama sa din apropierea Cetăţii, unde, în fiecare toamnă se culeg strugurii pentru „Vinul lui Dinescu“.
Weekend Adevarul: La Cetate, îngerii sunt alături de Dumnezeu sau mai degrabă de oameni?
Mircea Dinescu: Să nu ne iluzionăm în ceea ce priveşte îngerii. Îngerii, la Cetate, sunt de lemn, de piatră şi de metal, până una-alta. Cu Dumnezeu lucrurile sunt mai complicate. Acum vreo 80 de ani, aici, unde ne aflăm noi, la câţiva kilometri de Maglavit, Dumnezeu a fost în inspecţie şi nu a mai dat semne de atunci. Din păcate, îngerul capitalismului nu s-a ivit pe aceste meleaguri, boarea societăţii de consum nu circulă deasupra satelor româneşti. Drept pentru care, singurii îngeri
