- Cultural - nr. 174 / 6 Septembrie, 2013 "NU PLANGE, MAICA ROMANIE, / Ca am sa mor neimpartasit! / Un glont pornit spre pieptul tau, / Cu pieptul meu eu l-am oprit... NU PLANGE, MAICA ROMANIE! / E randul nostru sa luptam / Si din pamantul ce ne arde / Nici o farimitura sa nu dam! NU PLANGE, MAICA ROMANIE! / Pentru dreptate noi pierim; / Copiii nostri, peste veacuri, / Onoare ne vor da, o stim! NU PLANGE, MAICA ROMANIE! / Aduna tot ce-i bun sub soare; / Ne cheama si pe noi la praznic, / Cand ROMANIA va fi mare!”. Versuri gasite in ranita unui soldat roman, mort in toamna anului 1918, pe muntele Sorica din Carpatii de Curbura. *** 2. "POEZIA” poate ascunde in ea sufletul Luminii? Sufletul Luminii poate fi ascuns? Se vede ca da. In intimitatea fiintei, acolo unde aproapele si departele se logodesc si se cununa. Ea staruie - halo reflexiv in jurul fiecarui nume si ne confera privilegiul de a fi, acum si de-a pururi. "POEZIA” este bogatia saracului, e cea mai de pret avutie pe care, cu iubire jertfelnica, autorul o depune obol pe altarul sinelui, unde "flacara focului sacru lumineaza potirul cu vin si painea cea suprafireasca, pregatite de impartasire...” Cezarina Adamescu (1951 - ), poeta, prozatoare, eseista, dramaturg, critic literar *** Intr-un post al Sf. Pasti, o femeie s-a dus la preot sa se marturiseasca. Cand a ingenuncheat in fata preotului sub patrafir, a izbucnit in plans, strigand cu disperare: "Parinte, am aprins, am aprins... Am facut un pacat mare... am aprins... Doamne Te rog, iarta-ma!”. Preotul parca surprins a intrebat-o: "De ce-ai pus foc in averea aproapelui tau? N-am facut foc parinte! Nu cu foc de acesta am aprins! Dar, cum spui dumneata in predica, am aprins cu clevetiri si minciuni pacea si intelegerea dintre oameni si dintre familii... Da, da, bine graia femeia! Caci cel ce baga zazanie, clevetiri si minciuni intre oameni, dupa canoanele d