Vreau să ating azi două probleme:
1. M-a dezgustat lipsa de personalitate a presei româneşti, care a relatat pe larg despre ce i-a ieşit pe cale cezariană fiicei preşedintelui. Dacă ar fi născut preşedintele; da, aia era o ştire. Dacă ar fi născut prin cezariană ginerele lui, de asemenea. Aşa, însă....
Reproducerea fiicei trebuia tratată cu indiferenţă. Nu nasc destule românce, multe prin cezariană? Nasc. Şi cele mai multe se aleg şi cu un bonus sub forma unui mic şi neastâmpărat stafilococ auriu, care domneşte ca belferul în maternităţile destinate prostimii. Nu în maternităţile unde nasc fiicele barosanilor.
Fiica preşedintelui e o persoană care nu are alt merit decât că e fiica preşedintelui, în caz că ăsta poate fi un merit. E o persoană care face ţara de râs, prin activitatea depusă la locul unde tati a postat-o, ca să fie vizibilă european, nu doar naţional. În cazul ei, se adevereşte vorba aia înţeleaptă: „dacă tac, poate că par proastă; dacă deschid gura înlătur orice dubiu.”
Până la urmă, dictatorii ăştia sunt la fel. Indiferent că-i cheamă carol, ceauşescu sau băsescu, se simt datori să-şi arate copiii. Cei mai mulţi nu au ce arăta.
2. Am povestit acum câteva luni despre cum o va beli vârtos nea videanu. Am explicat şi de ce. Căutaţi în arhivă tableta „Nici videanu nu se simte foarte bine”. Se vede că iar am avut dreptate.
Mai mult, se observă că n-am dat-o în bară nici cu alt client statornic de-al meu: vosganian. Cei doi sunt acuzaţi oficial, şi nu de orice fleac, ci de subminarea economiei naţionale. Că la noi cam asta e ocupaţia de bază a miniştrilor economiei: s-o submineze.
O vor beli iremediabil amândoi. Rămâne un prim gust amar, legat de faptul că dacă nu i se pune proaspătului bunic traian pata pe cineva, justiţia nu se urneşte.
Şi mai rămâne alt gust, şi mai amar, legat de pupăturile în moalele
