În ultimele zile am asistat consternat la revărsarea unui fluviu de ură viscerală contra câinilor, din cauză că un astfel de biet dobitoc a ucis un copil pe un maidan de lângă un parc, lăsat acolo nesupravegheat de bunica lui.

Imediat, balul a fost deschis de preşedintele Traian Băsescu, care a revenit cu ideea sa fixă, privind eutanasierea câinilor maidanezi:

“Nu putem pune câinii mai presus de oameni, mai presus de un copil nevinovat care se și duce să se joace cu el, că așa a văzut el în cărțile de povești, că un câine e prietenul omului. Dar un câine flămând, prigonit nu este prietenul omului.”

Perfect populist. Acesta a fost declanşatorul unui alt incendiu politic, suprapus peste ucigătoarea temă a exploatării metalelor la Roşia Montană. Efectul este devastator. Primul care plăteşte oalele sparte e primarul Capitalei, Sorin Oprescu. De cinci ani nu face nimic. Nici în problema câîinilor maidanezi.

La ora la care scriu acest articol, Realitatea TV titrează lacrimogen: “Ionuţ a plecat dintre noi sfârtecat”, în timp ce un voice over cu vocea marcată de lacrimi glosează pe subiect. Şuvoaie de lichid secretat de glandele lacrimale se scurg din televizor. Pe fundal, se aude o muzică înrudită cu cea folosită de Lucian Hossu-Longin în Memorialul Durerii.

De curând, Radu Banciu s-a dat iar în stambă, urlând pe post, ca naziştii, orbile cuvinte precum următoarele:

“Ucideţi javrele asteaaaaa! Împuşcaţi-le, cum au făcut nemţii în Bucureşti în timpul războiuluiiiiii! Trebuie să moară toţi câiniiiii! Trebnuie uciiiişi! Javrelooor! Muriţi! Cu şobolanii nu trăieşti, nici cu gândacii! Cum să trăieşti cu câinii? Nu sunt demni de apelativul animale! Animal este un leu, este un elefant, dar unui câine nici măcar animal nu i se poate spuneeeee! Ăştia sunt nişte monştri! Mă duc să plâng câţi câini vreţi, dar să-i văd în pământ pe toţi!”

Banciu,