Trăim în localităţi pline de oameni. În oraşe locuim chiar unii peste alţii în apartamentele din blocuri. Dar, parcă, suntem din ce în ce mai singuri.
Din ce în ce mai rar vorbim cu vecinii despre bucuriile noastre pentru că uneori parcă i-am simţit invidioşi. Rareori, ne mai plângem acestora când avem greutăţi, pentru că nici cei din familie parcă nu sunt dispuşi să ne ajute, uneori.
Fiecare caută un dram de fericire şi greu mai găseşte. În lipsa acesteia ne amăgim cu înlocuitori. Mulţi bărbaţi îşi îneacă amarul în băutură, căci măcar când sunt beţi parcă viaţa e mai frumoasă. Multe femei speră să se hrănească cu fericirea altora şi se abandonează în faţa telenovelelor, ce au mai tot timpul un final fericit, la care toţi sperăm când ne lovim de dificultăţile noastre. Unii oameni muncesc până la epuizare numai să nu mai aibă timp să vadă că nu sunt împliniţi. Trist, dar adevărat, când trece euforia (alcoolului, telenovelei, „drogului”- oricare ar fi ele) vezi că problemele nu s-au rezolvat, ba chiar au apărut altele noi.
În felul acesta simţim că murim încetul cu încetul. Parcă o otravă ca veninul unui şarpe ne aduce să ne pierdem din ce în ce mai mult viaţa. Vrem să găsim antidotul dar nu reuşim.
Biblia ne relatează un episod din istoria poporului evreu când Moise a înălţat un şarpe de aramă iar cei care priveau cu nădejde spre acesta deşi erau muşcaţi de şerpi veninoşi nu păţeau nimic. Am vrea şi noi un astfel de leac.
Trăim în localităţi pline de oameni. În oraşe locuim chiar unii peste alţii în apartamentele din blocuri. Dar, parcă, suntem din ce în ce mai singuri.
Din ce în ce mai rar vorbim cu vecinii despre bucuriile noastre pentru că uneori parcă i-am simţit invidioşi. Rareori, ne mai plângem acestora când avem greutăţi, pentru că nici cei din familie parcă nu sunt dispuşi să ne ajute, uneori.
Fiecare caut
