- Social - nr. 175 / 7 Septembrie, 2013 partea a III-a Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat’ al nost’ trecut, Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult’’ Venit-a vreme de rascruce pentru neamul dacilor, cand zeii lor din ceruri au vrut sa-i incerce inca o data in taria si credinta lor pentru a-i insemna veacurilor ce-or sa vina ca fiind cei "bravi, neinfricati in fata mortii, blanzi si buni, iubitori de libertate’’, virtuti din care se naste nemurirea faptelor petrecute in lupte, gloria si vesnicirea faptuitorilor. Era anul 87 i.Hr. cand DECEBAL (dece – zece si balus – cel puternic = cat zece de puternic) a devenit rege al dacilor. Crezandu-l inca slab si neinvatat in ale razboiului, generalul Cornelius Fuscus trece Istru, sperand intr-o usoara cucerire a Sarmizegetusei, dar este infrant rusinos, el insusi pierind in acea lupta care i-a ingrozit pe romani. Urmeaza in anul urmator expeditia de pedepsire condusa de generalul Tettius Iulianus, care, desi castiga batalia, incheie o pace foarte umilitoare pentru romani si extrem de favorabila lui Decebal. In anul 98 i. Hr. urca pe tronul imperiului ULPIUS TRAIANUS, cel pe care zeii il vor ingloria ca fiind unul dintre cei mai mari si mai viteji imparati ai lumii. Dupa ce in anul 99 i. Hr. acesta va inspecta armatele de la sudul Dunarii, hotareste sa atace Dacia cu 14 legiuni (150.000 de soldati) si inca multe alte trupe auxiliare. Pregatirile tin pana in anul 101 d.Hr. cand Traian trece Dunarea, intra in Dacia pe doua coloane, invingandu-l pe Decebal la Tapae. Pentru a despresura muntii sai de piatra, Decebal ataca o parte din trupele romane stationate in Dobrogea. Iarna fiind foarte blanda, Dunarea nu ingheta suficient, trecerea ei fiind lunga, grea si cu foarte multe pierderi. Cu toata marea lor vitejie, dacii sunt infranti. In amintirea acestei izbanzi, Traian ridica monumentul impunator de la Adamclisi, D