Interviu cu Ioana Pop Cazacu, Vicepresedinte al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii Ioana Pop Cazacu este o persoana foarte activă și o prezență foarte stenică – genul de om care face, nu doar vorbește. Principalul său proiect este să desființeze departamentul „nu se poate” din orice instituție a statului. «De acest departament te lovești tot timpul, există peste tot. Avem o ligă a tinerilor întreprinzători și încercăm să încurajăm și acest segment, și discutam acolo despre faptul că de multe ori la stat ți se spune la 10 servicii, direcții că nu se poate și la privat oamenii încearcă să genereze soluții la acel „nu se poate”. Mi-aș dori ca sistemul public să funcționeze la fel ca firmele, la fel ca marile companii, să fim aplecați mai degrabă spre soluții decât să găsim 100 de modalități de „nu se poate”», crede cu fermitate Ioana Pop Cazacu. Ați început foarte de timpuriu o carieră politică, într-o zonă foarte frumoasă a țării, Maramureș. Ce v-a atras spre politică, înainte de toate, de la o vârstă destul de fragedă când tinerii au cu totul alte preocupări decât politica? Este adevărat, am început la 12 ani, în momentul în care am candidat pentru consiliul local al copiilor – proiectul PAL-TIN, participarea tinerilor în administraţia publică locală. A fost primul meu succes! Un debut pe scena publica pe care nu ai cum să-l uiţi. A fost un proiect demarat în România de fundația Master Forum și de Pro Democrația. Ca orice alt copil, mi-am depus candidatura, mi-am făcut afișele electorale și am reușit să ajung consilier în consiliul local al copiilor. Ulterior, la vârsta de 15 ani, am fost aleasă primar în consiliul local al tinerilor. La 17 ani eram deja la finalizarea mandatului de primar și destul de cunoscută în urbea în care am locuit. Nu erați ”controversată”, prin decizii de ”primar” luate în ”complicitate” cu consiliul l