Preot loan ŞTEFĂNESCU

Mania de a dobândi demnităţi, poziţii sociale, funcţii… îl face pe omul de astăzi să apeleze la mijloace osândite de conştiinţa lui şi de legea lui Dumnezeu. Pentru satisfacerea “poftei” de mâncare, omul jertfeşte orice principiu sau convingere, terfeleşte totul. Dacă însă dă greş în a ajunge pe locul mult-râvnit, atunci este nefericit, se socoteşte un ratat, nimic nu mai are pentru el sens în viaţă!

Dar “puternicii pământului”, “slăviţii pământului” sunt de obicei oameni nedrepţi. Iar proorocul, potrivit autorităţii pe care o are, ca Prooroc al lui Dumnezeu, ca “ales al Domnului”, cere de la Dumnezeu “să fie pedepsiţi puternicii pământului pentru nedreptăţile pe care le fac împotriva celor simpli, a săracilor şi a oamenilor neputincioşi”. Nu este un blestem, ci pur şi simplu o cerere după dreptate; este ca şi cum ar zice: “Doamne, nu-i lăsa pe nedrepţii pământului să-i asuprească pe săraci. Pedepseşte-i, ca să-şi vină în fire şi să nu mai nedreptăţească” . Adică: “învaţă-i prin pedeapsă!”

Biserica spune acest lucru doar în Săptămâna Mare, pentru că tocmai în acele zile se atinge o culme a nedreptăţii omeneşti. Nedreptatea puterilor pământului, a romanilor, a arhiereilor, a fariseilor şi a cărturarilor merge până la uciderea nu numai a unui simplu om, ci chiar a lui Dumnezeu. îl ucid pe Dumnezeu întrupat – după trup, fireşte, pentru că dumnezeirea este nepătimitoare. îl ucid pe Dumnezeu – omul, pe Dumnezeul nostru. La aceasta face referire Biserica când spune acele lucruri; este ca şi cum am zice: Doamne, sa nu laşi nepedepsite nedreptăţile pe care le fac puternicii pământului. împiedica-i, pedepseşte-i fara ragaz. Mângâie-i pe cei slabi şi pedepseşte-i pe cei ce nedreptaţesc”.

Dreptatea lui Dumnezeu este cea care face necesară şi judecata. Am fost creaţi astfel încât să fie necesar să dăm socoteală, fiecare, de felul în