Gaz mai ieftin pentru o parte dintre consumatori înseamnă gaz mai scump pentru cealaltă parte. Aceasta este consecinţa aritmeticii. Lipsa unor mecanisme reale, sustenabile economic, bazate pe realităţile societăţii romaneşti imediat şi pe termen lung, nu va face decât să ne afunde în inechităţile şi ilegalităţile trecute şi prezente din această piaţă.
Mascarea adervaratelor probleme prin invocarea problemelor sociale şi de prevenire a şomajului, determină intervenţia în piaţa şi favoritizarea unor societăţi, prin subvenţionarea directă sau indirectă a acestora de către restul consumatorilor. La baza acestor decizii, care influenţează direct sărăcia pentru o mare parte a populaţiei stau aprecieri calitative, lipsind orice analiză economică şi socială la nivel naţional. Fie că vorbim de „gaze ieftine pentru consumatorii intreruptibili” fie că vorbim de „gaze ieftine pentru producătorii de gaze care deţin centrale electrice”, invocarea problemelor sociale maschează obţinerea de profituri suplimentare pentru aceştia.
Analizând preţul gazelor achiziţionate de către firmele care au beneficiat de gaze doar din producţia internă pe considerente de intreruptibilitate şi preţul produsului obţinut de către beneficiarii gazelor - ureea, se evidenţiază faptul că în perioada analizată 2007 – 2011, au existat perioade în care preţul la uree a crescut pe piaţa internaţională cu 250%, fără să se renunţe la achiziţionarea de gaze ieftine în aceste perioade.
După eliminarea acestei facilităţi, în noiembrie 2010, societăţile producătoare de îngrăşăminte chimice nu s-au închis, şi-au continuat activitatea, nivelul raportului între preţul ureei şi al gazelor fiind similar cu cel din perioada socotită neagră a sectorului.
Este important de observat că în perioadele în care aceste societăţi au beneficiat de preţuri diminuate, tot aceste societăţi au înr