- Social - nr. 175 / 7 Septembrie, 2013 spunem arta la Oarba de Mures ne referim la sculpturile realizate in cadrul taberei "In memoriam”, intre anii 1985-1996. Ce se mai stie de ele? Ar exista o modalitate prin care sa-si atinga scopul pentru care au fost realizate? Pentru ca aceste sculpturi sunt arta de evocare istorica prin care faptele de eroism au un caracter permanent de comemorare. Activitatea mea profesionala, activa, s-a impletit cu perioada acestei tabere, adeseori le-am evidentiat. Astfel, in 1993, la sesiunea nationala a muzeelor de arta, am prezentat o comunicare cu cateva editii. Apoi, in 1996, impreuna cu Inspectoratul pentru Cultura (asa se numea), am inceput o cercetare cu valoare aplicativa, care viza evidenta, conservarea si valorificarea printr-o publicatie de specialitate, un album. In ianuarie 1999, m-am pensionat, tot materialul a ramas acolo si, daca mai exista, poate fi folosit. Sunt atatea evenimente la Oarba de Mures, incat, pe drept, langa aceste sculpturi ar trebui sa existe o eticheta cu numele autorului si titlul lucrarii, eventual editia cand a fost realizata. Unii dintre sculptori, care au lucrat la Oarba de Mures, au deja biografii mondiale, nu europene, ca Mircea Roman, dar aici nu se stie cine sunt. Fisa lor de evidenta, intr-o eventuala publicatie, e mai complexa, pentru ca include tehnica lucrarii, dimensiunea, starea lor de conservare, semnatura artistului, daca o are. Voi insista asupra tehnicii. Toate au fost realizate prin cioplire. Acelasi exercitiu cu piatra pe care l-au practicat romanii de-a lungul vremurilor. Dimensiunea blocurilor de piatra de Vistea a facut ca alaturi de uneltele obisnuite sa foloseasca "pikamerul”, ca minerii. A trebuit ca la prima editie, in 1985, primarul, Vasile Cernea, de atunci, sa instaleze curent trifazic la intrarea in tabara. Expresia artistica le-a apartinut intru-totul. In plin curent rea