Te lasa perplex viteza cu care si-au rezolvat propria dandana demnitarii nostri Silaghi si Hellvig, strecurandu-se tiptil de la Bucuresti la Bruxelles, cu tinichelele lor cu tot, atarnand de coada.
Ramai cu atat mai fara grai, cu cat obiceiul e ca Parlamentul sa-si dezbata orice flecustet saptamani in sir, de preferat luni la rand, daca nu cumva chiar ani, ca sa nu vorbesc de problema cainilor vagabonzi pentru care nu i-au ajuns nici deceniile.
Punct ochit, punct lovit
Trebuie sa fi avut grele obligatii clientelare Crin Antonescu fata de cei doi corifei ai lui, daca a aranjat ca Parlamentul sa ia instantaneu act de demisiile lor, noi nici sa nu stim cand s-a publicat vacantarea la Monitorul Oficial, telespectatorii sa fie indusi in eroare, neexeplicandu-se in ce scop demisionaza cei cu belele pe la justitie si, in sfarsit, confimarea a doua zi ca au si aparut amandoi pe lista europarlamentarilor, ca si cum usturoi n-au mancat.
La drept vorbind, n-ar fi de mirare evenimentul neobisnuit de la Bucuresti, unde se vede de la o posta ca cei doi demisionari o duc bine sub pulpana presedintelui de Senat, dar promptitudinea de la Bruxelles m-a lasat cam ca la dentist.
As fi zis ca acolo birocratia a fost redusa la zero absolut, daca n-as sti ce tentacule de-ale noastre stau de veghe la PE: si sotia lui Antonescu, si consoarta lui Ponta, si probabil ca alte consoarte, din care una aflaram de curand ca a abandonat stupul cu miere de la Bruxelles, ca sa fie probabil mai aproape de fagurele bucurestean.
Doamnele demnitarese
In paranteza fie spus, ma intreb chiar daca nu este pe undeva un conflict de interese atunci cand sotiile demnitarilor nostri se duc, toate gramada, sa se faca demnitarese la UE, unde pot pune oricand o vorba buna intr-o problema delicata, care-l intereseaza pe sotul din tara. @N
