A fost o seară în care adevăratul şef al forţelor de ordine a fost Pintilii. Băiatul din Ruginoasa care după ghiuleaua spre vinclu s-a dus şi i-a ascultat cu urechea pe unguri. Aşa, bărbăteşte şi neaoş, cu faţa lui de antivedetă şi gesturile simple de muncitor disciplinat. Pintilii a fost tatăl BGS-ului şi părintele Jandarmeriei Române.
În rest, ar trebui să fim fericiţi pentru 3-0 şi să ne fie ruşine. În acelaşi timp.
Ne-au umilit “parte-n parte”
Au fost 1.000 de poliţişti, 1.000 de jandarmi şi aproape 1.000 de lucrători BGS. De partea cealaltă, veniţi cu trenul sau cu maşinile, vreo 3.000 de unguri.
Adică trei mii de presupuşi profesionişti în prevenirea şi stingerea conflictelor şi trei mii de unguri veniţi să facă mizerie, scandal şi pagube. Rezultatul? Ne-au vandalizat Centrul Istoric, au creat panică şi violenţă în Gara de Nord, au făcut ce-au vrut pe Arena Naţională. Dobitoci în tricouri mulate, cu maximum trei meciuri urmărite cap-coadă în ultimul an, vomitînd în pauzele dintre pumni şi ţipete.
Aşteptăm Tibetul
Dacă veneau 10.000, trebuia sa ieşim fiecare la uşi, să le dăm femeile şi să le predăm cheile casei. În faţa a 10.000 de interlopi, indiferent de ţara care i-a scuipat pe harta urii, organizatorii şi minunatele forţe de ordine ne-au demonstrat că trebuie să ne predăm.
În ziua în care am demonstrat că mai reprezentăm ceva în fotbal, am înţeles că putem fi cuceriţi, la propriu, şi de o ceată de călugări tibetani care se încruntă la intrarea dinspre Glina.
Aceleaşi forţe, cu două feţe
Jandarmii şi BGS au fost de nenumărate ori smardoii aroganţi ai ţării lu’ peşte prăjit. Cu presa, cu galeriile echipelor româneşti, cu manifestanţi ai diferitelor cauze. Cu noi, pulimea crescută cu frica-n cocoaşă şi creierele modelate sub izbitură de pulan.
Cînd au venit trei mii de maghiari, adică jumătate de pe