Bineînteles că şi pe mine m-a fulgerat pe şira spinării când am aflat despre copilul sfâşiat de câini în Parcul Tei. Din păcate, de multe ori este nevoie de o victimă bine mediatizată pentru a schimba ceva. Politicienii funcţionează la cerere. Iar cererea trebuie să fie mare. Cred că s-a atins un punct culminant.
Nu sunt nici eu un expert în metode de control ale animalelor. În plus, şi mie îmi plac cainii. Înţeleg latura emoţională a celor care iau partea necuvântătoarelor. Şi oricum ai lua-o, este un exerciţiu democratic sănătos. Dar ca în orice democraţie, vocea dominantă va trebui să răzbească.
Dacă stăm strâmb şi gândim drept, vina este a noastră, a oamenilor. Câinii s-au înmulţit din cauza oamenilor iresponsabili care i-au lăsat liberi. S-au sălbăticit, au devenit agresivi pentru a supravieţui într-un mediu neprielnic şi foarte competitiv. Câinii nu au făcut decât să urmeze legile naturii, ale adaptării, ale supravieţurii. Din păcate, şansele sunt că din ce în ce mai mulţi câini să devină agresivi. Nu cred că este un fenomen izolat, cred că este un semnal de alarmă.
Oamenii ca specie au făcut multe greşeli. Greşeli greu de iertat. Greşeli care au costat multe vieţi de necuvântătoare. Iar câinii vagabonzi sunt încă un exemplu.
Vă mai dau un exemplu de nonşalanţă şi aroganţă omenească având consecinţe devastatoare. În 1859 Thomas Austin, un englez bogat colonist în Australia şi vânător pasionat, din plictis, i-a cerut nepotului William din Anglia să îi trimită nişte iepuri sălbatici. Scopul a fost să îi crească pe vasta sa proprietate în scopul de a-i vâna. Prin urmare, a lăsat în libertate 24 de iepuri sălbatici.
În Australia nu au existat până atunci iepuri sălbatici. Şi nici duşmani naturali ai iepurilor. Thomas Austin s-a justificat: „Introducerea câtorva iepuri nu va cauza mult rău, în schimbul creării unei
