O regulă nescrisă, dar teribil de puternică, a convieţuirii într-un grup (firmă, comunitate, societate) este că valorile comune dau rezultate până când se găseşte unul mai „deştept“ să abuzeze de ele. Unele organizaţii non-guvernamentale (ONG) au ajuns să facă abuz de încrederea civică şi sunt pe cale să compromită chiar esenţa asocierii de tip voluntar care stă la temelia acestor construcţii, astfel că vor pieri sau ar trebui să dispară.
De exemplu, patronatele, constituite ca ONG-uri, care pretind că au grijă de interesele angajatorilor.
În teorie, firmele asociate cotizează pentru funcţionarea respectivei ONG patronale, iar aceasta, în asociere cu alte ONG similare, constituite în federaţii şi confederaţii, stau în coasta Guvernului şi nu-l lasă să ia decizii contrare intereselor firmelor. În practică, vedem cu toţii cum stau lucrurile: deşi avem o droaie de patronate, federaţii şi confederaţii patronale, politicile economice ale tuturor guvernelor ce s-au perindat pe la Palatul Victoria de când există patronate (adică de prin anii 1990-91) sunt dezastruoase.
Miile de firme care au cotizat pentru ca ONG patronale să le apere interesele sunt acum sufocate de măsurile imbecile ale guvernelor, sub privirile indiferente ale liderilor patronali. Mai mult, patronatele şi mai ales confederaţiile patronale sunt un fel de preş pe care se şterg guvernele când mai iau câte o decizie antieconomică. Cică „poartă un dialog social“ cu ele...
Faptul că legea prevede ca fiecare proiect de act normativ să fie discutat cu asociaţiile patronale înainte de a fi adoptat ar trebui notat la rubrica „Ştiaţi că“, e cel mult o curiozitate legislativă. Într-un cuvânt, patronatele (desigur, nu toate, ci marea majoritate) au abuzat de încrederea civică a întreprinzătorilor cotizanţi şi nu şi-au îndeplinit misiunea pe care şi-au asumat-o prin statut. Consecinţa este mai
