Am simţit că mă sufoc, zice Marica. Şi noi, Cipriane, dar din motive diferite. Tu te sufocai din cauza efortului, noi de bucurie. Nu se compară, ştiu foarte bine. Ai jucat foarte bine. Ai vrut, ai putut, ai crezut. Eu, recunosc cu mîna pe inimă, nu am crezut. Nu mă număr printre pesimiştii de serviciu, dar judecam la rece. Mare prostie, în fotbal cu cît te dai mai analist, cu atît devii mai vulnerabil. Ştiam ce ştiau toţi, că nu ai echipă, că te-ai antrenat pe unde ai apucat, cu cine ai apucat. Că n-ai meciuri în picioare, tonus. Poveşti din astea care devin deşeuri nereciclabile după meci.

Dar în seara asta ţi-a ieşit nu doar pentru că ai avut noroc. Ai avut şi noroc, şi luciditate atunci cînd ai trimis mingea să mîngîie plasa laterală a porţii lui Bogdan. Dar, peste toate, ai arătat că eşti fotbalist. Ai ţinut fundaşii în spate cum o făcea pe timpuri Cămătaru. Apoi l-ai văzut pe Pintilii şi l-ai servit ca un ridicător de profesie din volei. În seara aceasta ţi-ai făcut datoria şi meseria. Bineînţeles că, de fapt, ai făcut mai mult.

Ştiu că acum ai uitat deja că te gîndeai să renunţi la naţională. Sau poate doar ai adus vorba, ai simţit nevoia să te alinţi un pic. Spuneam atunci că n-ar fi nici o pierdere. Am greşit şi am fost nedrept. Nu mă feresc să o recunosc. Nu îmi pun cenuşă în cap. Este un fel simplu de a-ţi mulţumi. Acum, cînd încă încerc o senzaţie de sufocare.

Am simţit că mă sufoc, zice Marica. Şi noi, Cipriane, dar din motive diferite. Tu te sufocai din cauza efortului, noi de bucurie. Nu se compară, ştiu foarte bine. Ai jucat foarte bine. Ai vrut, ai putut, ai crezut. Eu, recunosc cu mîna pe inimă, nu am crezut. Nu mă număr printre pesimiştii de serviciu, dar judecam la rece. Mare prostie, în fotbal cu cît te dai mai analist, cu atît devii mai vulnerabil. Ştiam ce ştiau toţi, că nu ai echipă, că te-ai antrenat pe unde ai apucat, cu