Faptul că tricolorilor le-a ieşit totul în jocul de vineri seara se datorează în primul rând lui Victor Piţurcă. Aşa cum ar fi fost probabil crucificat pe motive de selecţie sau de alcătuire a primului 11, în cazul unui eşec, în acelaşi mod trebuie lăudat selecţionerul după acest succes. Mai ales că barajul se vede şi matematica ne ajută.
Neselecţionarea lui Mutu, om de bază la Ajaccio, în Ligue 1. Netitularizarea lui Tănase în locul ratangiului Stancu. Titularizarea lui Marica, jucător fără echipă şi fără meciuri oficiale în picioare. Folosirea lui Raţ, rezervă eternă la West Ham, în detrimentul lui Latovlevici, jucător mai în formă.
Toate acestea ar fi fost argumente solide pentru o „asasinare" mediatică la care selecţionerul României ar fi fost supus în cazul în care n-am fi câştigat cu Ungaria. Cărţile jucate însă de Piţurcă, cu riscul aferent asumat, au fost însă câştigătoare. Cu noroc sau doar cu inspiraţie, tehnicianul a adus victoria de care aveam nevoie. Şi în mare stil. 3-0!
România este pe locul doi în grupa sa şi favorită la baraj. Totul ţine acum de Chiricheş şi compania, dar lucrurile sunt rezolvate doar pe jumătate. Asta pentru că mai avem trei meciuri de jucat, dintre care primul, cu Turcia, marţi, la fel de important şi mai greu decât cel cu ungurii.
Ajunşi însă într-o postură ideală, nu putem să nu facem calcule. Şi primele sunt, logic, legate de păstrarea acestui loc 2. Practic, dacă batem Turcia nu ne mai interesează nimic, pentru că barajul este asigurat.
Dacă facem egal, iar ungurii câştigă cu Estonia la două goluri diferenţă, ajungem la egalitate de puncte cu ei şi diferenţa o face golaverajul lor mai bun, ungurii urmând să treacă din nou pe doi. Apoi însă, jucăm şi noi cu Estonia, chiar când ei joacă în Olanda. O victorie a noastră la scor şi o înfrângere normală a lor la Amsterdam ratifică România la baraj. Tot
