Criticat pentru tot, de la breton la condamnarea cu suspendare, de la neaducerea lui Mutu la miza pe caii socotiţi morţi Marica, Torje şi Raţ, Piţurcă s-a revanşat maiestuos în faţa contestatarilor obţinând o victorie în care meritele îi aparţin de la un capăt la celălalt.

A mers pe mâna lui Marica, elevul lui Florentin Petre în antrenamentele individuale de la Mogoşoaia. Iar Ciprian a dovedit de ce n-are încă echipă. Un asemenea jucător nu poate semna oriunde, pe orice. Un astfel de atacant are dreptul la un contract mare, la o echipă de prim rang care cu siguranţă se va ivi după seara contra Ungariei. Marica e omul care marchează dintr-o jumătate de ocazie, care e în stare să ia oricând mingea din picioarele apărătorilor adverşi. Primul gol e în totalitate al lui, la al doilea a prelucrat excelent acea pasă lungă şi a redublat perntru şutul pe care Pintilii parcă l-a pus cu mâna sub încheietura barelor.

Apoi, Piţurcă are meritul de a fi găsit în sfârşit, după lungi căutări, fundaşul dreapta al echipei naţionale. Măţel e pe deplin invenţia lui Piţi, iar titularizarea lui într-un meci de asemenea importanţă e un act de dreptate faţă de un jucător care dacă n-ar fi fost chinuit de accidentări, n-ar fi trebuit să lipsească în ultimii trei-patru ani din echipa naţională. Măţel a urcat mult, a ajutat atacul, iar în defensivă a fost impecabil. Dacă descoperă cineva o fază notabilă, măcar una, creată de preţiosul Dzsudzsak, atunci acela, descoperitorul, merită să joace fundaş dreapta în locul lui Măţel!

Piţurcă a gestionat perfect un meci în care nişte fundaşi adverşi de vodevil ne-au oferit acel 1-0 aproape de la imn. A ordonat închiderea culoarelor, a interzis faulturile care puteau genera faze fixe numai bune pentru stâlpii de telegraf din tabăra maghiară. A creat benzi duble, Măţel-Torje şi Raţ-Maxim. A făcut exact când trebuia schimbările, iar