(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 87, august 2013) Despre biblioteci şi drepturile omului Este unul dintre cei mai iubiţi autori din Austria şi un intelectual reputat în spaţiul de expresie germană. Josef Winkler a devenit cunoscut prin romanele sale, dar şi prin intransigenţa cu care taxează derapajele politice. Se luptă de ani de zile pentru ca în oraşul său, Klagenfurt, să existe o bibliotecă publică. L-am cunoscut în această vară, la Bookfest. Josef Winkler (n. 1953) se număra printre autorii celor "Trei ţări, aceeaşi limbă" invitaţi la Tîrgul de Carte. Nici una dintre cărţile sale - unele foarte cunoscute - nu e tradusă în limba română. Nu mi s-a părut nici o clipă însingurat, chiar dacă n-a fost curtat nici de editori, nici de jurnaliştii culturali. L-am remarcat la o dezbatere publică, l-am revăzut plimbîndu-se printre standurile de carte şi cercetînd, cu o privire curioasă, volumele întinse pe mese. Spune că înainte să fie un scriitor e un mare cititor.
În Austria, şi mai ales în landul Carintia, e cunoscut datorită discursului critic la adresa autorităţilor locale. Oraşul Klagenfurt, capitala landului, nu are o bibliotecă publică. Există, bineînţeles, o Bibliotecă a Universităţii şi încă nişte biblioteci mici, private, dar nici o bibliotecă a oraşului Klagenfurt - ceva nemaiîntîlnit în Europa occidentală printre oraşele de 100.000 de locuitori, spune Winkler. Ceea ce e "ruşinos".
Discursul său din 2009, la decernarea premiului "Bachmann", a fost comentat pe larg în presa austriacă (şi nu numai). Premiul "Ingeborg Bachmann" este cea mai importantă distincţie literară din Austria şi unul dintre cele mai mari premii din spaţiul cultural german. Oraşul Klagenfurt se mîndreşte că oferă acest premiu şi că găzduieşte ceremonia la care participă toată protipendada literară germană. "Dar asta nu înseamnă că cei care conduc oraşul chiar iubesc literatu
