Poziția marilor puteri în cazul Siriei nu este încă suficient de clară, însă jocul diplomatic de culise ar putea avea efecte neașteptate la mii de kilometri distanță. Inclusiv la granița de est a României
"Nu este momentul să fim izolaționiști. Nu este momentul să fim spectatori la un masacru", le-a spus secretarul de stat american John Kerry senatorilor din Comisia de Afaceri Externe, încercând să-i convingă să voteze pentru adoptarea unei rezoluții care aprobă un atac american pe termen limitat în Siria. „Știm că regimul lui Bashar al-Assad are cel mai mare program de arme chimice din întregul Orient Mijlociu. Știm că aceste arme au fost utilizate în mod repetat în ultimul an împotriva propriului său popor. Știm că cel puțin 1.429 de sirieni au fost uciși în atacul din 21 august, dintre care cel putin 426 de copii“, a mai spus Kerry.
La rândul său, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat că există dovezi care arată că autoritățile siriene au stat în spatele atacului cu gaze chimice și că lipsa unei reacții ferme ar transmite un semnal periculos dictatorilor. O poziție similară are și președintele francez, care duce în prezent tratative pentru crearea unei coaliții care să intervină împotriva regimului de la Damasc.
Șoferii, victimă colaterală
Au apărut imediat vocile care compară Siria cu Irakul ori Libia și care spun că eventuala intervenție a forțelor occidentale nu țintește, de fapt, decât controlul asupra resurselor naturale ale țării. Statisticile spun altceva: Siria deține mai puțin de 0,2% din rezervele dovedite de petrol la nivel mondial (pentru comparație, România deține între 0,05% și 0,1% din aceste depozite) și nu stă mai bine nici la alte bogății ale subsolului.
Asta nu înseamnă, însă, că tensiunile din Orient (la problemele din Siria adăugându-se și cele din Egipt) n
