A venit şi a şi plecat marele meci cu Ungaria. Meciul de fotbal ca meciul de fotbal, dar meciul de dinainte a produs mai multe comentarii şi „spaime” bine întreţinute de media care transformă orice bătaie între doi suporteri în atac terorist, eveniment extraordinar, breaking news, senzaţional în căutare de titluri şocante, audienţă şi bani.

Bineînţeles că pe post au fost invitaţi să îşi dea cu părerea politicieni sau „atotştiutori” care făceau jocul moderatorilor prin declaraţii „fulminante”, care erau imediat comentate şi răsturnate de alţi comentatori mai paşnici sau cu alte opinii şi de aici „conflictul mediatic”. Reţeta este clasică, sau după cum spune o vorbă din popor, „bancu-i vechi , prostul e nou.”

Printre cei invitaţi să se desfăşoare au fost bineînţeles domnii Vadim şi Funar care nu puteau lipsi de la nici un meci cu ungurii. Bineînţeles că în stilul deja cunoscut aceştia au comentat mai mult relaţiile româno – ungare decât meciul care urma să se desfăşoare, bineînţeles că posturile de televiziune au transformat actele unor suporteri beţivi care se comportă la fel şi în România şi în Polonia şi în Anglia, şi în Italia sau Spania, în atacuri la adresa românilor dar s-au prefăcut indignaţi când Vadim de exemplu le dădea apă la moară prin declaraţiile sale şi îi astupau vocea cu cea a unui moderator din studio. Totul a fost un circ mediatic cu care ne-am obişnuit. Realizatorii emisiunilor de dinainte de meci sunt probabil satisfăcuţi pentru că reportajele lor „i-au pregătit pe băieţi psihic, i-au îndârjit şi uite că i-am caftit pe unguri cu 3-0”.

Deşi se prefăceau indignaţi de comentariile celor doi „naţionalişti” realizatorii emisiunilor se freacau satisfăcuţi pe mâini pentru că au obţinut subiecte de scandal şi audienţă. Au ce discuta câteva zile. Nimic nou în politica televiziunilor, nimic nu mă miră, cum spuneam totul