(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 87, august 2013) I-am rugat pe scriitorii invitaţi la lecturile Festivalului Dilema veche de la Alba Iulia (30 august - 1 septembrie) să povestească una dintre cele mai frumoase/emoţionante/stranii întîmplări trăite la lecturile publice/lansările de carte, din ţară sau din străinătate, la care au participat de-a lungul ultimilor ani. Dan COMAN Cu un an înainte, cîştigasem în Slovenia, absolut neaşteptat, Vilenica Crystal Prize - iar premiul consta în invitaţia de a participa la cel mai important festival de literatură din Irlanda. Aşa că iată-mă într-un hotel din Irlanda, surprins să văd în program că numele meu apărea ca special guest la o seară de slam poetry. Cînd mi-au trimis invitaţia, organizatorii nu-mi oferiseră decît datele legate de zbor, nimic în legătură cu festivalul. Nu-mi ceruseră nici poeme, aşa cum se face, dar, mi-am spus, sigur au cerut texte de-ale mele celor din Slovenia, cu care aveau această colaborare. Se însera, şi eu, tot la zece minute, ieşeam din cameră să fumez. Habar n-aveam unde şi cînd se ia cina, deşi de cîteva ori am intrat în restaurantul hotelului, dar în afară de barman, nimeni. O să-i întîlnesc pe ceilalţi invitaţi la micul dejun, mi-am zis, dar la micul dejun nici unul din cei pe care i-am întrebat nu ştiau nimic de festivalul de literatură. Nici la recepţie nu ştiau. În program erau informaţiile, unele lecturi aveau loc prin pub-uri, după prînz am găsit unul, dar intrarea era 19 euro şi am renunţat. Două zile am umblat singur, nu foarte departe de hotel, sperînd să mă caute vreunul dintre organizatori, să-mi dea detalii, să-mi zică bun venit. Singur-singurel, mîncînd iaurt şi salam vidat, pîndind telefonul din cameră, aşteptînd să-mi dea cineva un semn. Nimic. Le-am scris organizatorilor un mail, folosind computerul de la recepţie, nimic. În ziua în care am avut lectura, am umblat de dimine